Asigurarea Dreptului la Apărare ca Principiu în Procesul Penal

Introducere

Sarcinile de bază a jurisprudenţei pot fi realizate numai prin respectarea drepturilor şi intereselor legale ale omului. Neîncălcarea drepturilor personalităţii, combinarea armonioasă a intereselor personale şi obşteşti cu cele ale statului e o condiţie nestingherită a unui stat de drept.

Dintre multitudinea drepturilor ce le are omul un loc important îl are dreptul bănuitului, învinuitului, inculpatului şi condamnatului la apărare. Acestui principiu I se atribuie un loc aparte în sistemul principiilor unui stat democratic Înfăptuirea dreptului la apărare e nu numai o manifestare a democratismului , dar şi o condiţie necesară pentru realizarea eficientă a justiţiei. Respectarea garanţiilor procesuale a învinuitului în procesul penal în care lipsesc contradicţiile între interesele legale a persoanei şi cele ale statului asigură supremaţia legii şi dreptăţii în procesul înfăptuirii justiţiei.

În principiul asigurării învinuitului dreptul la apărare îşi găsesc reflectate umanismul şi democratismul justiţiei. Realizarea acestui principiu contribuie la înfăptuirea funcţiei educative a educaţiei.

Apărarea de învinuire înaintată este un drept şi nu o obligaţie a învinuitului. El poate da sau nu explicaţii. Al poate să recunoască vina sau să o nege. Însă în orice caz statul este obligat sa-I asigure dreptul la apărare. Deaceia una din cauzele greşelilor judecătoreşti este încălcarea dreptului învinuitului de ase apăra. Practica arată ca stricta respectare a drepturilor învinuitului în procesul urmării penale şi dezbaterilor judiciare exclude posibilitatea nejustificată şi nelegală de acuzare, de folosire nejustificată a legii penale, de stabilire a unei pedepse nelegale. Asigurarea reală a apărării este o garanţie a cercetării obiective complete şi multilaterale a probelor, este o condiţie necesară a aflării adevărului pe caz, a apărării drepturilor şi intereselor legale a persoanei, a emiterii unei sentinţe legale ţi întemeiate. Dreptul învinuitului la apărare e strâns legat cu dreptul Inviolabilităţii la apărare a persoanei care e declarat de art. A constituţiei Republicii Moldova, precum şi cu alte principii generale. Noi spunem “Noi spunem principiul asigurării dreptului la apărare” şi nu principiul dreptului la apărare deoarece aşa e corect. Noi punem accentul pe cuvântul asigurare. Aceasta înseamnă că principiul dat nu se limitează doar la dreptul la apărare întărit de lege dar mai cuprinde şi măsuri ce asigură realizarea reală a dreptului învinuitului la apărare.

Desigur e important de A întări minuţios şi detailat în lege drepturile învinuitului. Dar nu e mai puţin important de a reglementa prin lege schema garanţiilor procesuale ce asigură acest drept. Aceasta schemă se bazează pe aceea că fiecărui drept ce I se acordă învinuitului, îi corespunde obligaţii a judecăţii, anchetatorului (organului de cercetare penală) şi procurorului de a realiza şi respecta acest drept.

Orice persoană acuzată de un delict

este prezumată nevinovată pînă

cînd vinovăţia să va fi dovedită în

mod legal , în cursul unui proces

public , în cadrul căruia i s – au

asigurat toate garanţiile necesare

apărării sale.

( Art. 4 CPPRM )

Nu trebuie limitată problema luptei cu criminalitatea apriciind-o doar ca un instrument de represii sau de mărire a sancţiunilor penale. În aceiaşi măsură , este imposibil de a limita criminalitatea fără a atrage o careva atenţie dreptului persoanei , în special celor a învinuitului procesul penal Uneori (!) sarcinile luptei cu criminalitatea contravin sarcinilor apărării sau respectării drepturilor personale. Această poziţie e greşită Întărirea garanţiei drepturilor persoanelor şi înseamnă respectarea principiilor democratice în stat , precum şi ridicarea eficacităţii luptei cu criminalitatea

Astfel , una din sarcinile primordiale a unui stat de drept nu este numai descoperirea rapidă a infracţiunilor , identificarea vinovăţiilor , dar şi aceia că , nici o persoană nevinovată să nu fie tras la răspundere penală şi condamnat.

Dacă ultima nu se realizează atunci persoana vinovată , rămâne nepedepsită şi folosindu-se de libertate , continue activitatea sa infracţională. Iată de ce o importanţă deosebită se acorde îngrădirii persoanelor nevinovate de învinuirile neîntemeiate Un rol major , în acest sens îl joacă , şi institutul “de apărare” în procesul penal , îndeplinind o sarcină vitală de importanţă statală

Ar fi greşit de menţionat ce nu este necesară apărarea când statul are ca obligaţie primordială apărarea intereselor legale a persoanelor. Dreptul la apărarea nu e o instituţie în plus , ci un drept necesar şi important justiţiei într-un stat. Şi dacă ( unde ) e prezentată învinuirea este necesar şi existenţa , unei apărări pe această învinuire.