Aspecte de Teorie și Practică Judiciară în Materia Aplicării Legii Penale în Timp

CAPITOLUL I : COSIDERATIUNI GENERALE

SECTIUNEA I

NOTIUNEA APLICARII LEGII PENALE

A) NOTIUNEA SI SCOPUL APLICARII LEGII PENALE

Ratiunea de a fi a legii penale este aceea de a se realiza scopul ei, de a ocroti valorile sociale fundamentale necesare pentru existenta statului de drept.

Daca puterea publica nu le-ar imprima un caracter de obligativitate si irefrogabilitate adica, daca nu le-ar crea o forta activa si reactiva – eficienta, eficacitate, normele juridice penale, având menirea de a concura la realizarea unui tel bine definit, nu ar putea îndeplini aceasta functie.

Normele penale au o eficienta vitala chiar din momentul intrarii lor în vigoare si se adreseaza, pe de o parte, tuturor persoanelor care sunt obligate sa se conformeze, prin conduita lor, cerintelor acestor norme, iar, pe de alta parte, organele chemate sa-si aduca contributia la înfaptuirea constrângerii juridice penale, în toate cazurile în care s-au savârsit fapte ce au fost incriminate ca infractiuni.

Din observarea realitatii practice se desprinde faptul ca dispozitiile legii penale, de regula, pot fi realizate prin executarea de bunavoie de catre cei carora li se adreseaza, prin respectarea obligatiunilor impuse prin aceste dispozitii sau prin aplicarea sanctiunilor penale fata de cei care nu au respectat aceste obligatii.

În cazul executarii voluntare a prevederilor legii penale, aceasta îsi îndeplineste functiunea sa de preventie generala, prin efectul adeziunilor pe care o dau destinatorii obligati sa o respecte.

În situatia în care se comit fapte prevazute de legea penala, deci de nerealizare a obligatiilor impuse de aceasta, intervine aplicarea sanctiunilor de drept penal, folosindu-se constrîngerea judiciara.

Aplicarea benevola, voluntara a legii penale se realizeaza într-o masura mult mai mare decât aplicarea prin constrângere si, de aceea, în afara de a se descrie conduita destinatorilor prin normele de incriminare si prevederea sanctiunilor aplicabile în caz de încalcare a obligatiunilor, nu se impune necesitatea altor reglementari.

În situatia în care, din diferite motive, prevederile legii penale au fost nesocotite, producându-se un conflict între vointa legii si a celui ce a încalcat legea, ordinea juridica trebuie sa fie reinstaurata si aceasta se face prin supunerea persoanei la sanctiunea cuvenita prin interventia organelor judiciare.

Este necesara, în asemenea împrejurari, o reglementare adecvata de aplicare a legii penale atât sub aspectul dreptului penal si a celui formal.

Din cele prezentate, putem afirma ca prin aplicarea legi penale se distinge executarea sau îndeplinirea îndatoririlor pe care ea le prevede ca pot avea loc fie de bunavoie, prin respectarea prescriptiunilor acesteia, fie silit, în cazul savârsirii faptei interzise 1.