Aspecte de Teorie si Practica Judiciara in Materia Infractiunilor de Marturie Mincinoasa si Incercarea de a Determina Marturia Mincinoasa

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Aspecte de Teorie si Practica Judiciara in Materia Infractiunilor de Marturie Mincinoasa si Incercarea de a Determina Marturia Mincinoasa.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 84 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Lector univ. drd. : Doina Livia Stanciu

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 8 puncte.

Domeniu: Drept

Cuprins

ASPECTE DE TEORIE ŞI PRACTICĂ JUDICIARĂ ÎN MATERIA INFRACŢIUNILOR DE MĂRTURIE MINCINOASĂ ŞI ÎNCERCAREA DE A DETERMINA MĂRTURIA MINCINOASĂ
Cuprins:
Capitolul I – Aspecte introductive 4
1. Importanţa ocrotirii justiţiei prin normele de drept penal 4
2. Încadrarea infracţiunilor de mărturie mincinoasă şi încercarea de determina mărturia mincinoasă Aspecte comune privind cele două infracţiuni 6
2.1.Încadrarea 6
2.2 Aspecte comune 6
3. Aspecte generale privind declaraţiile martorilor din perspectiva psihologiei judiciare 8
4. Referinţe istorice şi aspecte de drept comparat 12 4.1. Referinţe istorice 12
4.2. aspecte de drept comparat 13
Capitolul II – Analiza infracţiunii de mărturie mincinoasă 15
1. Aspecte generale 15
1.1. Concept şi caracterizare 15
1.2. Obiectul infracţiunii 16
1.3. Subiectul infracţiunii 16
1.3.1. Subiectul activ 16
1.3.2. Subiectul pasiv 20
2.Structură şi conţinut 21
2.1.Situaţia premisă 21
2.2.Conţinutul constructiv al infracţiunii 21
2.2.1.Latura obiectivă 21
2.2.2.Latura subiectivă 27
3.Forme , modalităţi , sancţiuni 28
3.1.Forme 28
3.2 Modalităţi 30
3.3.Sancţiuni 30
4.Aspecte procesuale 33
5.Referinţe istorice 35
Capitolul III – Analiza infracţiunii de încercare de a determina mărturia mincinoasă 37
1. Aspecte generale 37
1.1. Concept şi caracterizare 37
1.2. Obiectul infracţiunii 37
1.3. Subiectul infracţiunii 38
1.3.1.Subiectul activ 38
1.3.2.Subiectul pasiv 38
2.Structură şi conţinut 38
2.1.Situaţia premisă 38
2.2.Conţinurtul constitutiv al lucrării 38
2.1.1.Latura obiectivă 38
2.2.2.Latura subiectivă 46
3.Forme , modalităţi sancţiuni 47
3.1.Forme 47
3.2.Modalităţi 47
3.3.Sancţiuni 48
4.Aspecte procesuale 48
5.Referinţe istorice 48
Capitolul IV – Analiza comparativă a infracţiunilor de mărturie mincinoasă şi încercare dea determina mărturia mincinoasă 49
1.Caracteristici generale 49
2.Comparaţie între elementele constitutive ale celor două infracţiuni 50
3.Comparaţia evoluţiei în timp a celor două infracţiuni 54
Capitolul V – Aspecte interdisciplinare privind infracţiunile de mărturie mincinoasă şi încercarea de a determina
mărturia mincinoasă 56
1.Aspecte criminologice – evoluţie , obiect , scop 56
2.Aspecte criminalistice specifice 58
2.1.Introducere 58
2.1.1.Noţiunie 58 2.1.2.Legăturile criminalisticii cu alte ştiinţe 59
2.2.Tactica ascultării martorilor din perspectiva
criminalităţii 61
2.2.1.Aspecte introductive 61
2.2.2.Cauzele relativităţii mărturiei 62
2.2.3.Factorii de bruiaj ai recepţiei senzoriale a martorilor din perspectivă criminalistică 63
2.2.4.Reguli tactice aplicate în ascultarea
martorilor 65
2.2.5.Ascultarea martorilor minori şi a altor
categorii de martori 69
3.Aspecte de psihologie judiciară 71
3.1.Consideraţii introductive 71
3.2 Criterii de verificare a veridicităţii mărturiei
judiciare bănuită de a fi de rea credinţă 72
3.2.1.Criteriul sursei mărturiei 72
3.2.2.Criteriul poziţiei martorului în raport cu
părţile din proces 73
3.2.3.Criteriul poziţiei martorului în raport
cu părţile din proces 74
3.2.4.Criteriul interesului manifestat
de martor faţă de problematica probaţiunii 75
3.2.5.Criteriul bunei – credinţe în
evaluarea mărturiei 75
BIBLIOGRAFIE 78

Extras din document

Capitolul I – Aspecte introductive

1. Importanţa ocrotirii justiţiei prin normele de drept penal

Practica istorică demonstrează că , la orice popor şi în orice timp , există un sistem regulator care rezultă chiar din condiţiile materiale ale vieţii lui , precum şi din elementele psihice ale oamenilor convieţuitori şi care desemnează pentru fiecare sfera proprie a activităţii , legând pe unul de altul printr-o serie de relaţii bilaterale şi reciproce , în aşa fel încât pretenţiile şi obligaţiile să corespundă şi să se poată converti Nu importă dacă un asemenea sistem nu este întotdeauna expres enunţat sau formulat în scris ; o asemenea formulare , chiar acolo unde se găseşte , nu poate fi niciodată desăvârşită din diferite motive

În dreptul român , printre principiile fundamentale se numără şi principiul echităţii şi justiţiei Echitatea şi justiţia sunt în primul rând valori morale , fiind elemente ale conştiinţei sociale , prin intermediul cărora oamenii , clasele , grupele sociale realizează un act apreciativ asupra raporturilor statornicite într-o anumită societate , a instituţiilor respective , în lumina unei anumite concepţii filozofice despre lume , a idealului social de clasă şi prin prisma a ceea ce consideră clasa , societatea respectivă a fi bine , drept şi moral pentru om , pentru societate

Justiţia , în relaţia cu echitatea , se dovedeşte a fi un principiu de coordonare dintre fiinţele subiective De altfel , latinescul justitia înseamnă dreptate , conturându-se cu timpul în două sensuri fundamentale , ce ar trebui să fie confluente : ca expresie a unei aprecieri morale şi ca activitate a organelor judiciare Sensul moral al justiţiei desemnează ideea de dreptate , ca „ aprecierea unor acţiuni umane în raport cu un deziderat social , spunându-se că acţiunea este dreaptă sau nedreaptă , sau că este menită să realizeze dreptatea socială sau este împotriva acestei dreptăţi ”.

Noţiunea de „drept” , ca şi noţiunea de „justiţie” , au generat numeroase şi însemnate discuţii în care , cea din urmă este considerată uneori ca fiind sinonim sau echivalent al dreptului , iar alteori un element distinct de acesta şi superior Justiţia , sub un anumit aspect , constă în conformarea la o lege , deşi pe de altă parte , se afirmă că legea trebuie să fie conformă cu justiţia Legea care se recunoaşte , pe de o parte , ca un criteriu al justului şi injustului , poate fi la rândul său – şi prin aceasta ea apare mai mult ca un fapt de ordine empirică – supusă unei judecăţi de acelaşi fel

Totodată , într-un anumit sens , justiţia se confundă cu juridicitatea şi deci cu dreptul , întrucât formal , dreptul este întotdeauna „ justi et injusti regula”. Se ştie în acelaşi timp că între justiţie şi drept există posibilitatea unei antiteze , deoarece o dată oarecare a experienţei juridice poate să intre în conflict cu exigenţa absolută căreia îi dă expresie o normă a dreptului

Aceasta explică posibilitatea adoptării unor norme contrare cerinţelor obiective , în contradicţie cu esenţa de echitate a justiţiei Pentru a satisface aceste criterii , justiţia urmează să recunoască integral personalitatea fiecăruia , privită obiectiv , printr-o depăşire a conştiinţei particulare „egoiste” şi realizarea ecuaţiei ideale între sine şi altul O analiză atentă a fenomenologiei juridice ne ajută să înţelegem că , criteriul echităţii justiţiei se traduce printr-o exigentă categorie determinată , care nu se mulţumeşte cu o relaţie intersubiectivă oarecare , bazată numai pe recunoaştere parţială defectuoasă sau greşită , supusă la limitări şi deviaţii empirice şi contingente , ci impune recunoaşterea egală a drepturilor şi obligaţiilor subiectului în toate interferenţele posibile cu celelalte subiecte Justiţia , în această expresie sintetică de acţiune echitabilă , obligă ca orice subiect să fie recunoscut şi tratat de oricare altul ca un principiu fundamental al propriilor sale acte .

Fisiere in arhiva (1):

  • Aspecte de Teorie si Practica Judiciara in Materia Infractiunilor de Marturie Mincinoasa si Incercarea de a Determina Marturia Mincinoasa.doc

Alte informatii

Aceaste lucrare a fost sustinuta in cadrul Universitatii „ DANUBIUS ”Galati, Facultatea de Drept