Cuprins
- ASPECTE DE TEORIE ŞI PRACTICĂ JUDICIARĂ ÎN MATERIA INFRACŢIUNILOR DE MĂRTURIE MINCINOASĂ ŞI ÎNCERCAREA DE A DETERMINA MĂRTURIA MINCINOASĂ
- Cuprins:
- Capitolul I – Aspecte introductive 4
- 1. Importanţa ocrotirii justiţiei prin normele de drept penal 4
- 2. Încadrarea infracţiunilor de mărturie mincinoasă şi încercarea de determina mărturia mincinoasă Aspecte comune privind cele două infracţiuni 6
- 2.1.Încadrarea 6
- 2.2 Aspecte comune 6
- 3. Aspecte generale privind declaraţiile martorilor din perspectiva psihologiei judiciare 8
- 4. Referinţe istorice şi aspecte de drept comparat 12 4.1. Referinţe istorice 12
- 4.2. aspecte de drept comparat 13
- Capitolul II – Analiza infracţiunii de mărturie mincinoasă 15
- 1. Aspecte generale 15
- 1.1. Concept şi caracterizare 15
- 1.2. Obiectul infracţiunii 16
- 1.3. Subiectul infracţiunii 16
- 1.3.1. Subiectul activ 16
- 1.3.2. Subiectul pasiv 20
- 2.Structură şi conţinut 21
- 2.1.Situaţia premisă 21
- 2.2.Conţinutul constructiv al infracţiunii 21
- 2.2.1.Latura obiectivă 21
- 2.2.2.Latura subiectivă 27
- 3.Forme , modalităţi , sancţiuni 28
- 3.1.Forme 28
- 3.2 Modalităţi 30
- 3.3.Sancţiuni 30
- 4.Aspecte procesuale 33
- 5.Referinţe istorice 35
- Capitolul III – Analiza infracţiunii de încercare de a determina mărturia mincinoasă 37
- 1. Aspecte generale 37
- 1.1. Concept şi caracterizare 37
- 1.2. Obiectul infracţiunii 37
- 1.3. Subiectul infracţiunii 38
- 1.3.1.Subiectul activ 38
- 1.3.2.Subiectul pasiv 38
- 2.Structură şi conţinut 38
- 2.1.Situaţia premisă 38
- 2.2.Conţinurtul constitutiv al lucrării 38
- 2.1.1.Latura obiectivă 38
- 2.2.2.Latura subiectivă 46
- 3.Forme , modalităţi sancţiuni 47
- 3.1.Forme 47
- 3.2.Modalităţi 47
- 3.3.Sancţiuni 48
- 4.Aspecte procesuale 48
- 5.Referinţe istorice 48
- Capitolul IV – Analiza comparativă a infracţiunilor de mărturie mincinoasă şi încercare dea determina mărturia mincinoasă 49
- 1.Caracteristici generale 49
- 2.Comparaţie între elementele constitutive ale celor două infracţiuni 50
- 3.Comparaţia evoluţiei în timp a celor două infracţiuni 54
- Capitolul V – Aspecte interdisciplinare privind infracţiunile de mărturie mincinoasă şi încercarea de a determina
- mărturia mincinoasă 56
- 1.Aspecte criminologice – evoluţie , obiect , scop 56
- 2.Aspecte criminalistice specifice 58
- 2.1.Introducere 58
- 2.1.1.Noţiunie 58 2.1.2.Legăturile criminalisticii cu alte ştiinţe 59
- 2.2.Tactica ascultării martorilor din perspectiva
- criminalităţii 61
- 2.2.1.Aspecte introductive 61
- 2.2.2.Cauzele relativităţii mărturiei 62
- 2.2.3.Factorii de bruiaj ai recepţiei senzoriale a martorilor din perspectivă criminalistică 63
- 2.2.4.Reguli tactice aplicate în ascultarea
- martorilor 65
- 2.2.5.Ascultarea martorilor minori şi a altor
- categorii de martori 69
- 3.Aspecte de psihologie judiciară 71
- 3.1.Consideraţii introductive 71
- 3.2 Criterii de verificare a veridicităţii mărturiei
- judiciare bănuită de a fi de rea credinţă 72
- 3.2.1.Criteriul sursei mărturiei 72
- 3.2.2.Criteriul poziţiei martorului în raport cu
- părţile din proces 73
- 3.2.3.Criteriul poziţiei martorului în raport
- cu părţile din proces 74
- 3.2.4.Criteriul interesului manifestat
- de martor faţă de problematica probaţiunii 75
- 3.2.5.Criteriul bunei – credinţe în
- evaluarea mărturiei 75
- BIBLIOGRAFIE 78
Extras din proiect
Capitolul I – Aspecte introductive
1. Importanţa ocrotirii justiţiei prin normele de drept penal
Practica istorică demonstrează că , la orice popor şi în orice timp , există un sistem regulator care rezultă chiar din condiţiile materiale ale vieţii lui , precum şi din elementele psihice ale oamenilor convieţuitori şi care desemnează pentru fiecare sfera proprie a activităţii , legând pe unul de altul printr-o serie de relaţii bilaterale şi reciproce , în aşa fel încât pretenţiile şi obligaţiile să corespundă şi să se poată converti Nu importă dacă un asemenea sistem nu este întotdeauna expres enunţat sau formulat în scris ; o asemenea formulare , chiar acolo unde se găseşte , nu poate fi niciodată desăvârşită din diferite motive
În dreptul român , printre principiile fundamentale se numără şi principiul echităţii şi justiţiei Echitatea şi justiţia sunt în primul rând valori morale , fiind elemente ale conştiinţei sociale , prin intermediul cărora oamenii , clasele , grupele sociale realizează un act apreciativ asupra raporturilor statornicite într-o anumită societate , a instituţiilor respective , în lumina unei anumite concepţii filozofice despre lume , a idealului social de clasă şi prin prisma a ceea ce consideră clasa , societatea respectivă a fi bine , drept şi moral pentru om , pentru societate
Justiţia , în relaţia cu echitatea , se dovedeşte a fi un principiu de coordonare dintre fiinţele subiective De altfel , latinescul justitia înseamnă dreptate , conturându-se cu timpul în două sensuri fundamentale , ce ar trebui să fie confluente : ca expresie a unei aprecieri morale şi ca activitate a organelor judiciare Sensul moral al justiţiei desemnează ideea de dreptate , ca „ aprecierea unor acţiuni umane în raport cu un deziderat social , spunându-se că acţiunea este dreaptă sau nedreaptă , sau că este menită să realizeze dreptatea socială sau este împotriva acestei dreptăţi ”.
Noţiunea de „drept” , ca şi noţiunea de „justiţie” , au generat numeroase şi însemnate discuţii în care , cea din urmă este considerată uneori ca fiind sinonim sau echivalent al dreptului , iar alteori un element distinct de acesta şi superior Justiţia , sub un anumit aspect , constă în conformarea la o lege , deşi pe de altă parte , se afirmă că legea trebuie să fie conformă cu justiţia Legea care se recunoaşte , pe de o parte , ca un criteriu al justului şi injustului , poate fi la rândul său – şi prin aceasta ea apare mai mult ca un fapt de ordine empirică – supusă unei judecăţi de acelaşi fel
Totodată , într-un anumit sens , justiţia se confundă cu juridicitatea şi deci cu dreptul , întrucât formal , dreptul este întotdeauna „ justi et injusti regula”. Se ştie în acelaşi timp că între justiţie şi drept există posibilitatea unei antiteze , deoarece o dată oarecare a experienţei juridice poate să intre în conflict cu exigenţa absolută căreia îi dă expresie o normă a dreptului
Aceasta explică posibilitatea adoptării unor norme contrare cerinţelor obiective , în contradicţie cu esenţa de echitate a justiţiei Pentru a satisface aceste criterii , justiţia urmează să recunoască integral personalitatea fiecăruia , privită obiectiv , printr-o depăşire a conştiinţei particulare „egoiste” şi realizarea ecuaţiei ideale între sine şi altul O analiză atentă a fenomenologiei juridice ne ajută să înţelegem că , criteriul echităţii justiţiei se traduce printr-o exigentă categorie determinată , care nu se mulţumeşte cu o relaţie intersubiectivă oarecare , bazată numai pe recunoaştere parţială defectuoasă sau greşită , supusă la limitări şi deviaţii empirice şi contingente , ci impune recunoaşterea egală a drepturilor şi obligaţiilor subiectului în toate interferenţele posibile cu celelalte subiecte Justiţia , în această expresie sintetică de acţiune echitabilă , obligă ca orice subiect să fie recunoscut şi tratat de oricare altul ca un principiu fundamental al propriilor sale acte .
Preview document
Conținut arhivă zip
- Aspecte de Teorie si Practica Judiciara in Materia Infractiunilor de Marturie Mincinoasa si Incercarea de a Determina Marturia Mincinoasa.doc