Aspecte Generale Privind Procesul de Aderare la Uniunea Europeană

ASPECTE GENERALE PRIVIND PROCESUL DE ADERARE LA UNIUNEA EUROPEANA

SECTIUNEA I. NEGOCIERILE DE ADERARE

1.Etapele premergatoare deschiderii negocierilor de aderare

Consiliul European de la Helsinki din decembrie 1999 a hotarât ca singurul criteriu care trebuie îndeplinit înaintea deschiderii negocierilor este criteriul politic (existenta unor institutii democratice stabile, respectarea drepturilor omului si protejarea minoritatilor). Îndeplinirea celorlalte criterii stabilite în cadrul Conferintei de la Copenhaga (iunie 1993) se apreciaza pe parcursul procesului de aderare.

Statul care doreste aderarea la UE trebuie sa depuna la Presedintia Consiliului Uniunii o cerere de aderare (o scrisoare în care îsi exprima dorinta de a deveni membra a UE). Consiliul UE decide daca statului ce a depus cererea de aderare îi este sau nu conferit statutul de stat candidat la UE. Acesta nu este un proces automat2. Din momentul în care un stat este acceptat cu statut de candidat pentru aderare la UE, el va primi ajutor din partea Uniunii pentru a se pregati în vederea aderarii si va fi permanent monitorizat pentru a se evalua stadiul îndeplinirii criteriilor de aderare.

2. Deschiderea negocierilor de aderare

Principiul fundamental al aderarii la UE este ca cea mai mare parte a acquis-ului nu este negociabil, de vreme ce el constituie esenta însasi a constructiei comunitare. Într-adevar, majoritatea acquis-ului comunitar trebuie preluat ca atare de catre statul candidat, numai aspectele concrete si dificile putând fi supuse negocierii.

Institutiile UE implicate în procesul de negociere sunt Consiliul Uniunii (alcatuit din ministrii de resort, reprezentând fiecare dintre statele membre) si Comisia Europeana (Directia Generala pentru Extindere). Astfel, pe baza rapoartelor anuale de tara întocmite de Comisia Europeana, Consiliul European decide deschiderea negocierilor de aderare.

În vederea atingerii obiectivelor fundamentale ale procesului de aderare care constau în adoptarea, aplicarea si dezvoltarea acquis-ului comunitar, acesta a fost grupat în 31 de capitole:

1. Libera circulatie a bunurilor;

2. Libera circulatie a persoanelor;

3. Libera circulatie a serviciilor;

4. Libera circulatie a capitalului;

5. Dreptul societatilor comerciale;

6. Politica in domeniul concurentei;

7. Agricultura;

8. Pescuitul;

9. Politica în domeniul transporturilor;

10. Impozitarea;

11. Uniunea economica si monetara;

12. Statistica;

13. Politicile sociale si ocuparea fortei de munca;

14. Energie;

15. Politica industriala;

16. Întreprinderi mici si mijlocii;

17. Stiinta si cercetare;

18. Educatie, formare profesionala si tineret;

19. Telecomunicatii si tehnologia informatiei;