Aspecte generale privind procesul penal

a) Definitia procesului penal:

„Procesul penal este activitatea reglementata de lege, desfasurata de organele competente, cu participarea partilor si a altor persoane, în scopul constatarii la timp si în mod complet a faptelor care constituie infractiuni, astfel ca orice persoana care a savârsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala”

Astfel, din definitia procesului penal putem desprinde caracteristicile acestuia:

1. denumirea de proces deriva din cuvântul latin „processus”, care semnifica înaintare, progres;

2. procesul penal se înfatiseaza ca un complex de acte succesive, care creioneaza imaginea unei activitati organizate si în care se urmareste aflarea adevarului si pronuntarea unei solutii juste în legatura cu conflictul de drept dedus judecatii;

3. procesul penal este o activitate reglementata de lege, conform adagiului „nullum judicium sine lege”. Legalitatea procesului penal se impune si datorita existentei unor institutii juridice cum ar fi masurile de preventie sau cele asiguratorii;

4. la desfasurarea procesului penal participa organe competente, partile si alte persoane. Partile sunt persoane fizice sau juridice care au drepturi si obligatii localizate în continutul raporturilor juridice, de ordin penal sau civil, care se nasc în activitatea procesual penala. Sunt parti în procesul penal: inculpatul, partea vatamata, partea civila si partea responsabila civilmente. În afara parttilor în procesul penal participa si alte persoane ca: martorul, expertul, interpretul, grefierul, etc.;

5. activitatea subiectilor oficiali si particulari are ca scop constatarea la timp si în mod complet a faptelor care constituie infractiuni, ceea ce prefigureaza un principiu fundamental al procesului penal si anume operativitatea.

b) Scopul procesului penal:

Conform art. 1. din C.P.P. „procesul penal are ca scop constatarea la timp si în mod complet a faptelor care constituie infractiuni, astfel ca orice persoana care a savârsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala. Procesul penal trebuie sa contribuie la apararea ordinii de drept, la apararea persoanei, a drepturilor si libertatilor acesteia, la prevenirea infractiunilor, precum si la educarea cetatenilor în spiritul respectarii legilor.”

Se poate observa, ca datorita importantei deosebite pe care o are procesul penal în apararea ordinii de drept si/sau restabilirea acesteia când a fost lezata prin comiterea de infractiuni, legea prevede în mod expres scopul acestei activitati.În acest sens, scopul procesului penal este de doua feluri, si anume:

1. scopul imediat, care este reprezentat de constatarea la timp si în mod complet a faptelor care constituie infractiuni, astfel ca orice persoana care a savârsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala.

2. scopul mediat care consta în apararea ordinii de drept, apararea persoanei, a drepturilor si libertatilor acesteia, la prevenirea infractiunilor, precum si la educarea cetatenilor în spiritul respectarii legilor.

c) Principiile procesului penal:

1. Legalitatea procesului penal

Conform art. 2 din C.p.p., procesul penal se desfasoara atât în cursul urmaririi penale cât si în cursul judecatii, potrivit dispozitiilor prevazute de lege. Legalitatea procesului penal impune respectarea întocmai de catre organele judiciare a competentei pe care o au, precum si respectarea si asigurarea exercitiului drepturilor procesuale ale partilor în vederea solutionarii corecte a cauzelor penale.acest principiu este dublat de numeroase garantii. Astfel, ori de câte ori legea nu a fost respectata cu ocazia diaspunerii vreunui act procesual sau cu ocazia realizarii vreunui act procedural, exista posibilitatea anularii.lui.

2. Oficialitatea procesului penal

Conform art. 2 din C.p.p., actele necesare desfasurarii procesului penal se îndeplinesc din oficiu, afara de cazul când prin lege se dispune altfel. Comiterea unei infractiuni da nastere raportului juridic de conflict, care cuprinde dreptul organelor competente de a trage la raspundere penala pe faptuitor si obligatia acestuia de a suporta sanctiunea penala. Cu alte cuvinte, în vederea începerii urmariri penale sau a desfasurarii judecatii nu este nevoie de solicitarea sau staruinta unor persoane fizice sau juridice, deoarece infractiunile comise prezinta pericol pentru întreaga societate si aceasta prin mijloacele sale specifice trebuie sa reactioneze. Acest principiu are si o serie de exceptii, atunci când în lege se prevede ca pentru punerea în miscare a actiunii penale este obligatorie plângerea prealabila a persoanei vatamate (ex. art. 180, 181 din C.pen.).

3. Aflarea adevarului

Conform art. 3 din C.p.p., în desfasurarea procesului penal trebuie sa se asigure aflarea adevarului cu privire la faptele si împrejurarile cauzei, precum si cu privire la persoana faptuitorului. Astfel, numai ca urmare a aflarii adevarului, scopul procesului penal poate fi atins si solutiile date de organele judiciare vor da satisfactie celor care urmaresc înfaptuirea justitiei. Aflarea adevarului în procesul penal presupune existenta unei concordante între concluziile la care ajung organele judiciare si realitatea obiectiva privind fapta si autorul ei. Aflarea adevaruluiîn procesul penal este desigur limitata la faptele si împrejurarile care fac obiectul probatiunii.

4. Rolul activ

Conform art. 4 din C.p.p., organele de urmarire penala si instantele de judecata sunt obligate sa aiba rol activ în desfasurarea procesului penal. Rolul activ al organelor judiciare este tipic pentru procesul penal modern. Conceptual rolul activ aparea ca un principiu absolut, totusi legislativ si practic el capata un oarecare coeficient de relativitate. Rolul activ al organelor judiciare este un principiu complex înglobând numeroase aspecte care se realizeaza pe trei laturi principale:

- stabilirea adevarului se realizeaza pe baza principiului contradictorialitatii partilor, instanta neputând ramâne un simplu arbitru, ci aceasta poate dispune administarea de noi probe.

- asigurarea despagubirii partilor în cazul în care prin comiterea infractiunii s-au produs si prejudicii (mortale sau materiale).

- organele judiciare au dreotul dar si obligatia sa îndrume, sa sprijine si sa informeze partile de toate drepturile si obligatiile pe care acestea le au.