Aspecte Interdisciplinare Privind Criminalitatea în Domeniul Corupției

INTRODUCERE

Coruptia in Romania este evaluata ca fiind foarte mare de catre diverse studii (Transparency International, PricewaterhouseCoopers, Banca Mondiala) si exista presiuni asupra Guvernului României din partea Bancii Mondiale, Statelor Unite ale Americii si Uniunii Europene pentru implementarea unei strategii anticoruptie eficiente. Coruptia afecteaza grav dezvoltarea economica si democratia de aceea tema coruptiei este una de interes imediat pentru Romania. Literatura internationala asupra coruptiei este bogata, existand diferite tipuri de abordari: economice, sociologice, juridice, politologice. Datorita proceselor istorice deosebite de tranzitie din Europa Centrala si de Est, se pun bazele unei literaturi care tine seama de specificul acestor state. In Romania, preocuparile academice si politice sistematice asupra corupţiei sunt de data recenta si reflecta necesitatea transparentei si eficientei sectorului public.

Preocuparile politice sunt lipsite, insa, de o intelegere clara a fenomenuluicoruptiei si de niste prioritati bine-definite. Politicile anticoruptie au loc pe taram legislativ si vizeaza completarea reglementarilor deja existente fara insa a analiza serios cauzele neaplicarii legilor.

Capitolul I

Consideraţiuni generale privind corupţia la nivel naţional şi internaţional

1.1 Conceptul de corupţie

În sens clasic, conceptul de corupţie desemnează folosirea abuzivă a puterii în interes propriu. Analizat din punct de vedere etimologic, conceptul de corupţie este impersonal şi evolutiv, variind – datorită diferenţelor de opinie – de la o societate la alta. Fenomenului corupţiei nu i se poate da o singură definiţie, universal valabilă pentru toate statele şi comunităţile omeneşti. Variaţiile juridice şi culturale sunt vizibile nu doar la nivelul mondial, ci chiar în interiorul comunităţii statelor europene, în funcţie de valorile, normele şi obiceiurile tradiţionale.

Despre corupţie se discută de foarte multa vreme, in foarte multe instante si ea inca persista si, potrivit unor pareri, persista cu un trend ascendent; dupa altele ca s-ar mai fi stabilizat. Sunt mai multe criterii dupa care putem aprecia coruptia. Fapt este că ne ingrijoreaza pe toti ca in ierarhiile internationale Romania figureaza, pe o pozitie nefavorabila in ceea ce priveste gradul de coruptie.

În ceea ce priveşte politica statului, relativ la transformarile economnico-sociale, data fiind complexitatea lor si fortele inertiale care se manifesta, se acceptă o aşa numită terapie graduală, pe când in ceea ce priveste coruptia se impune adoptarea unei terapii de soc. Aceasta înseamnă că vor trebui luate masuri cat mai eficiente pentru a o reduce sau o aduce la ceea ce se numeste niveluri acceptabile / suportabile. Trebuie precizat faptul că nu exista societate sau economie nationala in care sa lipseasca cu desavarsire coruptia, in grad mai mare sau mai mic, la toate casele mari, pe plan international, exista coruptie, numai ca probabil la noi nu există deocamdată abilitatea necesara, inca, de a aduce coruptia la modul de manifestare din acele tari, care au cele mai frumoase cote de rating. Dar aspectele semnalate nu trebuie sa ne deturneze de la problemele reale pe care le ridica coruptia, ca efecte contraproductive si ca factori care genereaza afirmatia potrivit careia "Romania nu are o economie de piata functionala".

Istoria societăţii umane ne demonstrează că fenomenul infracţional al co¬rupţiei a existat din cele mai vechi timpuri. Unii jurişti consideră chiar că ten¬dinţa omului spre corupţie a existat dintotdeauna. Făcându-şi apariţia încă din antichitate, tot de pe atunci corupţia este şi reprimată, fiind aplicate şi pedepse aspre şi măsuri de prevenire şi combatere, dar aceasta nu numai că a supravieţuit de-a lungul veacurilor, dar evident a şi progresat. Corupţia ca fenomen social şi ca delict infracţional s-a dovedit a po¬seda o vitalitate de neinvidiat, dezvoltându-se odată cu societatea, odată cu sta¬tul şi dreptul, căpătând noi forme şi manifestări. Astăzi, problema corupţiei este plasată în centrul atenţiei opiniei publice din comunitatea europeană. Practic zil¬nic, fie în presă, la radio sau televiziune, precum şi din alte surse, se dau publici¬tăţii diverse fapte de corupţie în care sunt implicaţi reprezentanţi ai autorităţilor puterii de stat, partidelor politice, funcţionari de diverse ranguri aparţinând unor organizaţii naţionale, internaţionale sau supranaţionale.

Corupţia constituie o ameninţare pentru democraţie, preeminenţa dreptului şi drepturile omului, subminează principiile de bună administrare, echitate şi jus¬tiţie socială, denaturează concurenţa, împiedică dezvoltarea economică şi pune în pericol stabilitatea instituţiilor democratice şi bazele morale ale societăţii .

Problemele corupţiei preocupă societatea de mai mult timp. S-au făcut şi încercări de a defini corupţia pe plan internaţional. Astfel, majoritatea savanţilor - jurişti, sociologi, criminologi, practicieni - din diferite ţări ale lumii identifică unanim ca acte de corupţie acele fapte care sunt comise în legătură cu exercita¬rea unor funcţii, îndatoriri de serviciu şi constau din încălcări ale atribuţiilor, ur¬mărind în toate cazurile un profit .

Corupţia reprezintă o abatere de la moralitate, de la corec¬titudine, de la datorie, dar ceea ce ne interesează în primul rând este că ea reprezintă o abatere de la lege . Corupţia îmbracă aspecte penale - cum ar fi luarea şi darea de mită, traficul de influenţă, primirea de foloase necu¬venite -, dar nu intotdeauna are asemenea incidenţe. Faptele de coruptie presupun, de regulă, obtinerea de foloase patrimoniale de către cel care se lasă corupt, dar şi de cel care corupe, sau chiar de către altcineva, de o terţă persoană, dar nu totdeauna trebuie să fie in discuţie foloase patrimoniale, cuantificabile sau imediat cuantificabile, pentru că pot fi in joc şi foloase de altă natură: politică, administrativă, de putere etc., mai importante uneori decât cele patrimoniale. De aceea, există corupţie şi când fapta este săvârşită in interesul altuia, nu numai in interesul autorului sau când - de exemplu - se fac promovări nu pe criterii profesionale, ci pe cel al apartenenţei sau nu la un anumit partid, ori când nu sunt promovaţi sau sunt indepărtaţi din functie oameni pe criterii de partid. Tot act de corupţie există şi când nu se face ceea ce trebuie, avantajând astfel necuvenit pe cineva, când se promite ce nu se poate da (de exemplu, locuri de muncă) sau când sunt ocolite prevederile legale pentru a se obţine un anumit folos (care deseori nu se cuvine). De asemenea, există corupţie şi atunci când se acordă drepturi pe criterii străine celor regulamentare ori sunt protejate rude, amici, colegi de partid, când se urmăreşte extinderea autorităţii într-un domeniu necuvenit sau pe alte căi decât cele legale, când nu sunt eliminaţi din posturile pe care le ocupă cei corupţi ori abuzivi sau sunt tăinuite fapte de corupţie.