Aspecte Procesuale în Clauzele cu Infractorii Minori

SECŢIUNEA I

CONSIDERAŢII GENERALE

Problema personalităţii umane constituie, actualmente, obiectul a numeroase cercetări ştiinţifice în preocuparea de a descifra procesele psihice care explică conduita umană, inclusiv comportamentul minorului infractor. Ideea după care în centrul preocupărilor organelor judiciare trebuie să stea nu minorul ca infractor, ci ca om, ca personalitate supusă transformării spre a identifica pe baza unei asemenea analize căile cele mai eficiente de influenţare şi recuperare a acestuia, este cu atât mai valoroasă cu cât delicvenţii minori se află încă în faza de formare şi, deci, sunt deosebit de receptivi şi sensibili la acţiunile factorilor din mediul social.

Necesitatea cunoaşterii personalităţii subiectului asupra căruia se acţionează reeducativ are, în pedagogie, o lungă tradiţie. Dar, dacă ar fi justificat să se ţină seama de particularităţile personalităţii minorului (legate de vârstă, nivel de dezvoltare fizică şi psihică), în ce priveşte individualizarea legală şi judiciară a sancţiunilor de drept penal, în egală măsură ar trebui avute în vedere şi atunci când se desfăşoară procesul de modelare a delicventului minor şi de pregătire a acestuia pentru a fi redat societăţii ca element util.

Reeducarea şi reintegrarea socială pot fi privite ca două faze ale aceluiaşi proces de cunoaştere, puse în relaţii de interacţiune la nivelul personalităţii în perspectiva orientării acestuia în direcţia în care şansele ei de realizare sunt mai mari, iar dimensiunile de valorificare a posibilităţilor de care dispune minorul sunt optime.

În cadrul codului penal, pe planul dreptului penal substanţial, există un sistem special alcătuit din norme şi măsuri menite să prevină şi combată criminalitatea juvenilă.

Sistemului special penal pentru minori îi corespund norme procedurale specifice, adecvate, care vin să asigure realizarea scopurilor prevederilor penale, crearea acestui cadru compus din reguli speciale fiind generată de situaţia specială a minorului, de disponibilitatea sa psihico-fizică.

De precizat că, normele de procedură penală, cuprind prevederi speciale referitoare atât la minorul inculpat, cât şi la minorul parte vătămată sau cel chemat într-o altă calitate, să participe la proces.

Aceste prevederi speciale, pe lângă faptul că instituie garanţii procesuale suplimentare, oferă şi posibilitatea examinării cât mai aprofundată a cauzelor cu minori .

Un rol important în derularea procesului penal pentru infractori minori l-au avut Decretul nr. 218/1977 şi Legea nr. 59/1968.

După abrogarea acestor acte normative prin Legea nr. 104/1992, concepţia referitoare la sancţionarea minorilor infractori, a revenit la forma consacrată o dată cu adoptarea codului penal din 1969. Totodată, prevederile cuprinse în cele două acte normative încetându-şi aplicabilitatea, au devenit din nou aplicabile prevederile speciale cuprinse în capitolul “proceduri în cauzele cu infractori minori”.

Astfel, art. 481 şi 482 c.p.p. cuprind prevederi referitoare la persoanele chemate la organul de urmărire penală şi obligativitatea anchetei sociale (efectuată de organul de urmărire penală sau instanţă), art. 483-486 c.p.p., reglementează probleme privind compunerea instanţei, persoanele chemate la judecarea minorilor, desfăşurarea judecăţii, judecarea cauzelor cu mai mulţi inculpaţi dintre care unii sunt minori.

Art. 493 c.p.p. cuprinde dispoziţii privind apelul şi recursul, iar art.487-492 c.p.p., prevederi privind aplicarea sancţiunilor pronunţate de instanţă (executarea mustrării, punerea în executare a libertăţii supravegheate, revocarea şi înlocuirea libertăţii supravegheate, internarea minorului, schimbări privind măsura internării, revocarea măsurilor luate faţă de minor).

Articolul 480 c.p.p., intitulat “dispoziţii generale”, prevede că urmărirea şi judecarea infracţiunilor săvârşite de minori, precum şi punerea în executare a hotărârilor privitoare la aceştia, se face potrivit procedurii obişnuite, cu completările şi derogările din acest capitol .

Referitor la urmărirea penală în cazurile cu minori, acestea se desfăşoară potrivit regulilor de competenţă şi procedură obişnuite. Deci, dispoziţiile comune, cuprinse în codul de procedură pena1ă sunt aplicabile fazei de urmărire penală, derogările fiind doar cele cuprinse în art.481 şi 482 c.p.p.

Pentru calitatea de învinuit sau de inculpat, problemele reglementate în mod derogator, sunt cele referitoare la “persoanele chemate la organul de urmărire penală” şi “ancheta socială”.

Codul cuprinde prevederi speciale pentru infractorii minori şi în materia asistenţei juridice şi prezentării materialului de urmărire penală.