Aspecte teoretice și practice privind stabilirea maternității

1.1. Definirea conceptului de filiaţie

Problema apariţiei omului pe Terra poate fi abordata din cel puţin doua perspective complet diferite. Cea mai veche este cea religioasa, întâlnita la aproape toate popoarele si credinţele, indiferent de forma religioasa adoptata.

In cele mai multe culturi omul este născut (creat) din Pamant. E de ajuns sa ne gândim la Geneza Biblica. Astfel Creatorul Divin a făcut omul după chipul si asemănarea Sa cu ajutorul “lutului primordial”. După o perioada in care a trăit in armonie cu Creatorul sau, omul decade, pierzând in mare parte ajutorul divin si fiind nevoit sa lucreze pamantul, sa lupte pentru existenta, sa-si perpetueze specia in modul in care o face si astăzi.

Din perspectiva ştiinţifică, prima accepţiune a apariţiei omului pe Pământ are mai mult valenţa de mit. Începând cu teoriile lui Charles Darwin, oamenii de ştiinţa au încercat să demonstreze faptul ca omul este produsul evoluţiei speciilor una din alta. Aceasta evoluţie ar fi dus cu multa vreme in urma la apariţia australopitecului, apoi a lui homo sapiens si in sfârşit a lui homo sapiens sapiens (momentul actual al evoluţiei).

Oricât de diferite ar fi aceste perspective ale apariţiei omului e sigur ca naşterea este singurului mod de perpetuare a speciei umane.

Naşterea creează in principiu legaturi de rudenie cu părinţii si ascendenţii acestora. Legătura de rudenie intre copii si părinţi se numeşte filiaţie .

In sens juridic prin filiaţie se înţelege legătura de descendenta dintre un copil si părinţii lui, legătura care îşi poate avea izvorul in legătura de sânge care rezulta din faptul naşterii ori din faptul zămislirii, in adopţie sau intr-unul dintre mijloacele de reproducere.

Cea mai veche forma de filiaţie a fost cea “carnala”, întâlnita de la apariţia omului. Apoi pentru a atenua din neajunsurile pe care le suportau familiile fără descendenţi a fost creata instituţia adopţiei, care creata filiaţia sociologica, iar in ultima jumătate a secolului XX au apărut si s-au pus la punct si mijloace de procreare medicala asistata, izvor al unei filiaţii specifice diferite atât de filiaţia clasica cat si de filiaţia civila.

Filiaţia fata de mama se stabileşte diferit fata de filiaţia paterna. In literatura de specialitate s-a aratat3 ca de obicei se stabileşte filiaţia materna prin dovedirea unui fapt material uşor de demonstrat pentru ca are la baza faptul naşterii- si apoi filiaţia paterna care are la baza un fapt mai greu de dovedit, datorita caracterului intim al său- concepţia.

Dar daca de obicei filiaţia fata de tata e mai uşor de dovedit cu ajutorul prezumţiilor de paternitate (cel puţin in unele cazuri) după ce a fost stabilita filiaţia pe linia materna, Codul Familiei prevede ca un copil poate sa-si stabilească filiaţia fata de oricare dintre părinţi.

In unele cazuri copilul nu poate sa-si stabilească filiaţia pe nici o linie, sau si-o stabileşte foarte greu (in cazul abandonului copilului nou născut si neînregistrat), iar alte ori îşi stabileşte filiaţia concomitent fata de ambii părinţi (in cazul adopţiei).