Atitudinea Față de Proprietate într-un Sat Bihorean în Perioada Post-comunistă

INTRODUCERE

Motivaţie

Lucrarea de faţă îşi propune să creeze o imagine , chiar dacă nu una foarte generală, despre ce înseamnă , cum se desfăşoară , care sunt efectele pozitive si negative ale situaţiei proprietăţii în localitatea Oşorhei pe de o parte , cât şi despre atitudinea faţă de integrarea României în Uniunea Europeană şi noile tendinţe privitoare la percepţia pământului şi a altor forme de proprietate în această perioadă.

Am ales această temă în vederea obţinerii unor date mai relevante despre comuna Oşorhei privind situaţia proprietăţii cu care cetăţenii acestei comune se confruntă , specificând că tema aleasă de mine este una de actualitate.

Alegerea acestei teme s-a realizat şi în funcţie de o serie de cursuri pe care le-am efectuat în cadrul pregătirii mele , - aici aş putea aminti cursul de de sociologia comunităţii-cursuri care

mi-au stârnit curiozitatea şi interesul în obţinerea unor date mai relevante pe un caz concret.

Am ales localitatea Oşorhei din motive de accesibilitate privind cercetarea , pe de o parte iar pe de altă parte datorită faptului că în această localitate sunt dezbătute o serie de probleme privind retrocedarea proprietăţii în baza legii 18/1991 , probleme care nici până în ziua de azi nu au ajuns a fi soluţionate şi pe care îmi permit a le prezenta şi explica mai pe larg în lucrarea de faţă . Tot aici , după cum precizam am realizat şi cea de-a doua cercetare privitoare la integrarea României în Uniunea Europeană privind perspectivele satului românesc în Uniunea Europeană , cât şi noile tendinţe privitoare la atitudinea faţă de pământ în satul românesc . După cum se ştie foarte bine , atitudinile faţă de proprietate se schimbă cu atât mai mult cu cât spaţiul rural intră în modernitate . În ultimele decenii am asistat la modernizarea satului românesc prin o serie de influenţe occidentale care şi-au pus amprenta asupra ruralului dar care nu se vor decât a fi benefice şi a scoate populaţia din autarhia economică bazată pe economia de subzistenţă.

Uniunea Europeană propune o serie de reforme care vor determina orientarea agriculturii spre o economie de piaţă prin specializarea producţiei iar purtătorii sociali ai unei asemenea tendinţe să fie agenţii capitalismului rural , cei ce vor produce ieşirea din modelele culturale de tip ţărănesc.

Prin această lucrare nu-mi propun rezolvarea problemelor existente în cadrul comunei , această perspectivă nefiind de competenţa mea . Ceea ce-mi doresc prin realizarea acestei lucrări este tocmai prezentarea şi explicarea mai pe larg a problemelor existente aici , probleme cu care probabil nu doar comuna Oşorhei se confruntă , ci poate chiar întreaga comunitate rurală românească.

I.MODEL TEORETIC

1.Istoric- despre structurile sociale din perioada 1948-până în prezent

După cum bine ştim, oamenii care azi au în jur de 60 ani au trăit în cel puţin trei structuri sociale distincte şi anume:

1.societatea precomunistă - înainte de 1948

2.perioada comunistă - intre 1950-1989 (avem aici modelul de

reformă ‘60-’89)

3.postcomunismul – din 1989 până în zilele noastre

Aceste trei “structuri spaţiale sociale” diferite, au fost caracterizate de criterii total opuse , de ascendenţă şi descendenţă socială . Fiecare structură socială a fost conectată istoric la o tranziţie în care au fost păstrate elemente ale vechii structuri sociale , dar au fost introduse noi reguli ale jocului.

În perioada precomunistă , puterea şi privilegiile erau bazate pe capitalul social tradiţional privitor la marimea reţelelor şi poziţia ocupată în cadrul acestora , în mare parte dar şi pe cel economic vizând proprietatea deţinută şi cel cultural care e determinat de atestarea educaţională , însă importanţa ultimelor două tipuri de capital nu a fost similară în diferite regiuni ale Europei.

Spaţiul social din perioada interbelică a fost caracterizat de creşterea importanţei capitalului economic şi cultural .Totuşi importanţa celor două forme nu a fost nici aici una similară în diferite regiuni ale Europei , unul fiind mai predominant decât celălalt în unele zone ale continentului şi până la urmă , reţelele sociale tradiţionale semifeudale , bazate pe stilul de viaţă al nobilimii , au rămas dominante.

Sistemul de stratificare socială rezultat în anii ‘50-ani premergători ai comunismului-capitalul economic şi-a pierdut importanţa şi a devenit un handicap. Comuniştii au lichidat clasa proprietarilor de pământ şi au eliminat dominaţia politică şi culturală a clasei nobiliare iar în perioada clasică a socialismului de stat , chiar şi deţinătorii de capital cultural din perioada comunistă au fost suspectaţi mereu iar cei care erau membrii ai partidului comunist au avut şansa să ajungă în vârful ierarhiei sociale. Altfel spus , cine era membru de partid avea prioritate în faţa celui care nu era , chiar dacă primul nu deţinea un capital cultural necesar. Aşadar , pe la sfârşitul anilor ’60, structura socială socialistă de stat a devenit mai compexă , în cele mai multe ţări deţinerea capitalului politic a rămas sursa majoră a puterii şi privilegiilor.

Prin urmare, se observa un fenomen numit contraselecţie care făcea ca oamenii competenţi erau rar numiţi în funcţii de conducere dacă nu erau şi membrii de partid. Pe scurt,deşi era un bun valoros la începutul perioadei comuniste , capitalul cultural a ajuns pe locul doi în comparaţie cu cel politic – sub forma apartenenţei la partidul comunist.Tipul economic de capital a rămas în continuare pe locul trei privind importanţa deţinută de acesta.

În postsocialism sau postcomunism , se poate observa dezinstituţionalizarea capitalului politic şi reevaluarea capitalului cultural precum şi a celui economic. Până în prezent , beneficiarii principali în procesul de transformare au fost indivizii de vârstă medie cu pregătire superioară. Reprezentanţii acestui grup sunt cel mai puţin expuşi şomajului şi cei mai mulţi îşi au propriile lor afaceri.

Faptul că aceşti oameni au fost membrii de partid comunist şi au dus-o bine şi înainte de 1989 , după 1990, transformările postcomuniste au mărit inegalităţile , ceea ce înseamnă că au crescut şi avantajele acestor grupuri sociale. Bineânţeles că nu putem generaliza acest lucru , au fost şi persoane care au ajuns nişte “învinşi ai tranziţiei“ datorită confundării celor două tipuri de capital , crezându-se încă în sistemul comunist.

Câştigătorii au fost totuşi cei care au deţinut niveluri înalte de capital cultural care au reuşit să schimbe fostul capital politic în resurse valoroase propice noii societăţi postsocialiste reuşind să-şi menţină traiectoria socială în contrast cu învinşii tranziţiei.

În continuare voi dezbate pe scurt semnificaţia termenului de proprietate, după care voi trece la explicarea mai pe larg a proprietăţii funciare şi perioada de tranziţie pe care aceasta a suferit-o de-a lungul celor trei perioade menţionate anterior.