Atribuțiile Instituției Avocatului Poporului

I. NOŢIUNI INTRODUCTIVE

I.1. APARIŢIA OMBUDSMANULUI

În general, opinia recunoscută despre originea instituţiei ombudsmanului modern este ca fiind suedeză, există, însă, o serie de autori care consideră că rădăcinile ombudsmanului se întind până în antichitate.

Astfel, după unii autori, instituţii asemănătoare ombudsmanului existau în mai toată lumea, de exemplu, la curţile faraonilor Egiptului antic existau funcţionari ale căror atribuţii erau de a primi plângerile oamenilor . Atribuţii asemănătoare îndeplineau şi funcţionarii numiţi de Moise din rândul evreilor. De asemenea, un protector al celor slabi exista în Grecia antică – Archontele Eponym. În Roma antică au existat instituţii similare ombudsmanului, astfel, în timpul Republicii, doi cenzori primeau plângerile împotriva abuzurilor administrative.

Însă, cea mai asemănătoare instituţie cu ombudsmanul modern – a fost Defensor Plebis, instituţie ce are originea romană şi a fost creată de împăratul Valentinian, în timpul Dominatului, împărat considerat de istorici ca având o mare contribuţie în îmbunătăţirea legislaţiei şi a administraţiei .

În primul an al domniei sale, Valentinian creează Defensorul pentru a apăra cetăţenii împotriva necinstei funcţionarilor imperiali . Sarcinile Defensorului constau în apărarea oraşelor, a bisericilor, a ,,humiliores“ de asuprirea celor puternici şi stoparea abuzurilor funcţionarilor care îşi exercitau atribuţiile în detrimentul ideii de administraţie.

În acea perioadă, exista la nivel naţional un ,,Defensor Plebis“ iar la nivel local un ,,Defensor Civitates“, ca şi un ,,Defensor Ecclesiae“.

Rolul Defensorului era, în primul rând paternal, având atribuţia de a semnala autorităţilor superioare abuzurile concretizate în injustiţii fiscale, abuz de putere, exacţiuni ( fapta de a cere şi încasa în mod abuziv dări sau taxe mai mari decât cele legale ), poate interveni în procesele unde sunt atacaţi ,,humiliores“ şi poate împiedica ca aceştia să fie supuşi torturii, poate interveni împotriva exigenţelor şi pretenţiilor militare, nimeni nu poate fi încarcerat fără permisiunea Defensorului.

De asemenea, instituţii similare ombudsmanului au fost cunoscute şi în China antică, unde, în perioada dinastiei Han ( Sec.II îHs – Sec. II dHs ), putea fi întâlnit ,,Yuanul de Control“, mai târziu, în perioada Kublai Han, se poate găsi instituţia ,,Cenzoratului“

Instituţii asemănătoare au mai existat şi în India antică .

Se observă că instituţia Defensorului Plebis este foarte asemănătoare cu instituţia ombudsmanului modern, mergând până la asemănare, ceea ce ne îndreptăţeşte să acordăm credit autorilor care susţin că rădăcinile ombudsmanului se găsesc în antichitate, bineînţeles într-o formă mai puţin evoluată ca cea de astăzi.

Un rol important, în evoluţia instituţiei ombudsmanului, l-a jucat influenţa musulmană , astfel, profetul Mahomed obişnuia să asculte plângerile oamenilor ca un exemplu pentru Calif, iar un funcţionar numit ,,Mohtaşib“ se deplasa zilnic prin oraşe, însoţit de asistenţi, pentru a se convinge că toţi funcţionarii îşi îndeplinesc corect şi moral sarcinile lor. Mohtaşib-ul musulman avea autoritatea să anuleze ordinele executive care contraveneau moralei religioase.

O importanţă deosebită, pentru apariţia instituţiei ombudsmanului modern, a avut-o instituţia ,,Q`adi al Qudat“ (sau ,,Quazi`ul`Quazat“ / ,,Quaid-ul-Quadat“), instituţie ce exista în imperiul Turc în perioada în care regele Carol al XII-lea al Suediei, iniţiatorul instituţiei proto-ombudsmanului în Suedia, se afla exilat în imperiul Otoman.

Instituţia Turcă avea sarcina de a asigura ca legea islamică să fie respectată de către demnitari, inclusiv de către sultan, în raporturile cu poporul şi în relaţiile dintre ei, aceasta apăra dreptul poporului de a nu fi supus injustiţiei şi abuzului de putere din partea funcţionarilor şi potentaţilor .

Instituţii asemănătoare se pot întâlni în Arabia Saudită ( Comitetul pentru Plângeri), de asemenea, în evul mediu, instituţia a cunoscut o expansiune înfloritoare în Spania musulmană, unde putea fi întâlnit ,,Sahib-al-Mazaim“, tot în Spania medievală putem întâlni instituţii asemănătoare ombudsmanului ca: ,,El Sindico Procurador“ sau ,,El Personero del Pueblo“, ,,El Consul del Mar“ sau ,,Instruman“ care va deveni, în anul 1755, ,,Ustruman“ . În 1503, apărea în Ţara Bască ,,Abogado de los pobres” (Avocatul Săracilor), considerat ca precursor al ,,Ararteko”(ombudsmanul basc din zilele noastre), acesta fiind un salariat al statului cu rolul de avocat al săracilor .

Aşadar, se poate observa, din parcursul acestui subcapitol, că instituţii asemănătoare ombudsmanului modern au existat, chiar dacă într-o formă mai mult sau mai puţin asemănătoare cu cea de astăzi, încă din antichitate, ceea ce ne poate conduce la concluzia că preocupări pentru respectarea legilor şi implicit pentru înlăturarea eventualelor abuzuri, din partea persoanelor din administraţie, au existat din cele mai îndepărtate timpuri.

Cu toate acestea, instituţia ombudsmanului modern, în forma în care există astăzi, îşi are originea în Suedia.

Astfel, în anul 1709, regele Carol al XII-lea al Suediei, înfrânt în bătălia de la Poltava, s-a văzut nevoit să se refugieze în imperiul Otoman. Una din localităţile în care s-a adăpostit, în anii de exil, a fost şi Tighina ( Bender ), în Basarabia. De aici, în anul 1713, Carol al XII–lea, a emis un ordin prin care, în Suedia, bântuită pe atunci de tulburări şi dezordine, va fi creat un serviciu condus de cel mai înalt Ombudsman al regelui, care avea misiunea de a asigura ca legile să fie respectate, având prerogative de control al administraţiei şi funcţionarilor .

O posibilă sursă de inspiraţie pentru regele suedez s-ar putea găsi în instituţia ,,Q`adi al Qudat“ existentă în imperiul otoman la acea dată.

După moartea lui Carol, în anul 1718 şi până în anul 1809, începe o perioadă de declin a Coroanei şi a supremaţiei parlamentului. Însă în anul 1809, a izbucnit în Suedia o revoluţie care a condus la proclamarea unei noi Constituţii, influenţată de teoria separaţiei puterilor în stat, în care se prevedea şi crearea instituţiei ,,Riksens Standers Justitie Ombudsman“ – Ombudsmanul Parlamentar. Astfel, în anul 1810 a fost numit primul Ombudsman Parlamentar suedez, care, ca şi succesorii săi, avea competenţa de a supraveghea atât autorităţile civile cât şi pe cele militare.