Autoritatea executivă în România

1. Autoritatea executiva

1.1 Precizari generale

In cadrul puterilor statului se distinge ,prin continut si trasaturi specifice , puterea executiva , putere nominalizata in stiinta si legislatie prin expresiile „autoritate administrativa „sau „administratie de stat”.

Constitutia Romaniei reglementeaza “Puterea executiva” in Titlul III, capitolele: II (Presedintele Romaniei), III (Guvernul), IV (Raporturile Parlamentului cu Guvernul) si V (Administratia publica). Activitatea autoritatilor executive (administrative) consta in organizarea executarii si executarea in concret a legilor si conducerea politicii nationale, pentru care dispun de aparatul administrativ.

În sens funcțional, puterea executivă se definește ca o funcție distinctă a statului, alături de cea legislativă ăi de funcția judecătorească. În conținutul acestei funcții există atribuții specifice care fac obiectul activității unor autorități publice distincte . În rândul acestor atribuții, Jaques Cadart nominalizează: definirea politicii generale a țării, elaborarea proiectelor de legi necesare înfăptuirii acestei politici, adoptarea actelor normative și individuale necesare aplicării legilor, luarea deciziilor necesare funcționării serviciilor publice, întreprinderea unor măsuri de executare materială, în materie de ordine publică, dispunerea teritorială a forțelor armate ăi a celor de politice, precum ăi conducerea relațiilor internaționale. Aceste atribuții se exercită, în viziunea aceluiași autor, de către diverse organe care formează fie un executiv monocratic, fie un colectiv colegial, ori reprezintă o combinație a acestora.

1.2.Structura executivului

Identificarea structurilor executivului nu ridica probleme teoretice deosebite in afara de aparatul administrativ .Chiar daca acest aparat administrativ nu decide in principiu , el face parte din mecanismul administratiei , el fiind mai mult sau mai putin util structurilor de „putere administrativa „. Structururile cu care opereaza executivul sunt:

A. Seful de stat-denumit si seful executivului este o autoritate reprezentativa , adica una din administratiile publice prin care poporul exercita suveranitatea nationala (art . 2 din Constitutie )

B. Guvernul

Potrivit Constitutiei si Legii nr.90/2001pentru organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor , guvernul este autoritatea publica a puterii executive care asigura - potrivit programului sau de guvernare acceptat de parlament-realizarea politicii interne si externe a tarii , precum si conducerea generala a administratiei publice . Din aceasta definitie rezulta urmatoarele caracteristici

- Guvernul realizeaza conducerea activitatii executive pe intreg teritoriu tarii , fiind organul de varf sau suprem al intregului sistem administativ , neefiind o simpla autoritate centrala de nivelul ministreelor si al altor organe centrale de specialitate

- Desi este autoritatea de varf a administratiei publice , guvernul nu este afectat de faptul ca presedintele tarii il desemneaza pe candidatul la functia de prim-ministru , pentru ca ulterior sa numeasca intreg nuvernul , si nici de faptul participarii sefului statului la unele sedinte ale executivului pe care le si prezideaza.

- Guvernul exercita o competenta generala asupra tuturor problemelor , interesand administratia de pe intreg teritoriul tarii , actele de reglementare ale acestuia fiind aplicabile in materie executiva pentru toate subiectele aflate in raporturi sociale carora le devin incidente normelor sale .

- Este o autoritate investita intr-un mod unic in sistemul executiv deoarece seful statului desemneaza candidatul la functia de premier , acesta prezentand legislativului lista cabinetului , este nevoie de votul de incredere al parlamentului pentru ca ulterior presedintele tarii sa poata numi conducerea executivului in intregul ei .

- Este o autoritate deliberativa , hotarand cu efecte juridice in problemele executive