Autorizarea și supravegherea societăților de asigurări în România

INTRODUCERE

Nevoia omului de a se proteja împotriva eventualelor riscuri ce pot aparea în viața de zi cu zi au dus la apariția asigurărilor, iar dezvoltarea acestei ramuri s-a realizat treptat, odata cu evoluția societății.

Un aspect esențial în viață și evoluția omului, încă din cele mai vechi timpuri l-a constituit grija față de viitor, teama combătută cu precauție și înțelepciunea cu siguranța unui lucru împlinit

Asigurarea exprimă, în principal, o protecție financiară pentru pierderile suferite de oameni sau companii datorate unor diverse riscuri.

Acordul de voință este primul principiu de bază care permite realizarea unui contract între asigurat si asigurator, prin care asiguratul beneficiază de protecție pentru riscurile pe care și le-a asumat asiguratorul.

Asiguratorul, printr-un contract de asigurare, se obligă să plătească contravaloarea daunelor în cazul producerii unuia din riscurile asumate.

Un alt principiu pe care îl are asigurarea este principiul mutualității, prin care fiecare asigurat contribuie cu o sumă de bani, numită prima de asigurare, la crearea fondului de asigurare din care asiguratorul acoperă daunele suferite de asigurați.

Piața asigurărilor reprezintă cadrul organizatoric și metodologic în care au loc totalitatea operațiilor de asigurare și reasigurare, în care cererea de asigurare se întâlnește cu oferta societăților de asigurare, a persoanelor juridice autorizate legal să practice acest tip de activitate.

În România, piața asigurărilor este în plin proces de dezvoltare, iar, odata cu desființarea monopolului statului în această ramura, începând cu 1991, au luat ființ= diverse societăți de asigurare, asigurare-reasigurare și societăți de reasigurare ce își desfășoara activitatea în condițiile stabilite de lege.

În scopul dezvoltării și extinderii colaborării și cooperării în domeniul asigurărilor și reasigurărilor, a luat ființă în anul 1994, UNSAR (Uniunea Națoonală a Societăților de Asigurare și Reasigurare din România) ca organizație profesională,

neguvernamentală, apolitică, independentă, cu caracter nelucrativ, formată inițial din 13 societăți, și actual din 22 de membri ce detțn circa 83% din piața asigurărilor.

De asemenea, a luat ființă CSA (Comisia de Supraveghere a Asigurarilor), pe baza legii 32/2000, organism preocupat cu autorizarea, supravegherea prudențiala si controlul activității de asigurare/intermediere în asigurări în România.

Misiunea CSA este de a pune în aplicare legislația din domeniul asigurărilor imparțial, cu onestitate și promptitudine; de a proteja, în temeiul legii, consumatorii de produse de asigurări; de a încuraja formarea unei piețe sănătoase a asigurarilor; de a promova necesitatea unei mai bune serviri a interesului public.