Bigamia

Capitolul 1. BIGAMIA

INTRODUCERE

Familia a constituit şi va constitui în istoria omenirii unul dintre cei mai importanţi factori pentru formarea şi dezvoltarea personalităţii umane, ea mai are un rol important în societate şi tocmai de aceea, în toate legislaţiile din ţările lumii contemporane este ocrotită prin diverse norme morale sau juridice.

În România se acordă o atenţie deosebită ocrotirii familiei şi relaţiilor sociale ce se stabilesc între membrii acesteia, pe de o parte şi între aceştia şi instituţiile existente în stat pe de altă parte.

În Constituţia ţării noastre art. 26 anil. 1, se precizează că autorităţile publice respect şi ocrotesc viaţa intimă, familial şi privată, iar în art. 44 alin.1 se arată că familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe drepturi şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor. Potrivit dispoziţiei din art. 44 alin.3 din Constituţie, copii din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie. În familie se stabilesc drepturi şi obligaţii pentru participanţii la relaţiile ce se nasc şi se dezvoltă în cadrul acesteia.

Astfel de norme există şi în alte acte normative, în special care privesc ocrotirea membrilor familiei împotriva unor acţiuni abusive care privesc viaţa, integritatea corporal, sănătatea sau libertatea acestora.

Un rol important în protecţia relaţiilor sociale care privesc familia îl au reglementările existente în codul penal sau în alte legi extrapenale care conţin şi norme cu caracter penal. Faptele mai grave prin care se aduc atingere relaţiilor sociale care privesc convieţuirea social în cadrul familiei sau prin care se încalcă drepturile şi obligaţiile familial, constituie obiectul reglementărilor din capitolul I din cadrul Titlului IX cod penal.

Faptele care formează cadrul infracţiunilor contra familei sunt:

- bigamia, art.303 cod penal;

- abandonul de familie, art.305 cod penal;

- relele tratamente aplicate minorului, art.306 cod penal;

- nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului.

Din cadrul infracţiunilor contra familiei enumerate mai sus am ales bigamia pe care o vom prezenta în cele ce urmează, regăsindu-se în art. 303 cod penal.

1.1 CONCEPTUL LEGAL AL INFRACŢIUNII

Bigamia (prevazută de codul penal) se bucură atât de o definiţie legală, (art. 303-304 c. pen.) cât şi de unele doctrinare, fiecare dintre acestea având un grad mai mare sau mai mic de acurateţe şi de relevanţă.

Potrivit art. 303 alin.1, 2 şi 3 cod penal, bigamia este definită ca:

“încheierea unei căsătorii de către o persoană căsătorită şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani”

“persoana necăsătorită care se căsătoreşte cu o persoană pe care o ştie căsătorită se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani”

“faptele prevăzute în prezentul articol nu se sancţionează dacă prima sau cea de-a doua căsătorie este declarată nulă pentru alt motiv decât bigamia”

În viziunea lui Ilie Paşcu şi a lui Mirela Gorunescu definesc bigamia ca fiind încheierea unei căsătorii de către o persoană căsătorită potrivit art.303 alin.1, 2 şi 3 cod penal.

În România, căsătoria are character monogam şi acest principiu fundamental al căsătoriei este consacrat în art.5 cod fam. În care se prevede că: “este oprit a se căsătorii bărbatul care este căsătorit sau femeia care este căsătorită” , acest principiu, existent în aproape toate legislaţiile altor ţări, decurge în mod firesc din fundamental formei monogame a căsătoriei şi anume dragostea reciprocă dintre soţi