Bugetul de stat

Introducere

Economia

Mondială

In contextul manifestării unor şocuri multiple, economia mondială a înregistrat o încetinire considerabilă în anul 2008, de la 5% în 2007 la doar 3%în 2008, estimându-se o creştere globală de doar 0,5%în 2009.

În concordantă cu această proiecţie, prognoza comerţului mondial prezintă o deteriorare semnificativă, de la 7 la sută în 2007 şi 5 Ia sută în 2008 la doar 2 la sută în 2009, accentuată de efectele crizei financiare globale şi de dificultatea obţinerii finanţării. Zona euro, SUA şi Japonia se află deja în recesiune, existând riscul ca situaţia să se agraveze suplimentar: reducerea continuă a consumului şi a investiţiilor poate genera o spirală a declinului cererii, reducerea bugetelor companiilor, a inovării şi angajării. Ultimele proiecţii economice ale Comisiei Europene indică o creştere economică apropiată de zero şi riscul unei contracţii a economiei europene în 2009; de asemenea se estimează creşterea cu 2,7 milioane a numărului şomerilor în următorii doi ani.

Zona EURO

În cel de-al treilea trimestru al anului 2008 zona euro a intrat deja în recesiune în condiţiile unei stagnări a consumului privat cauzată de o reducere a ocupării şi o majorare redusă a venitului disponibil real al familiilor. De asemenea, se consideră că situaţia economică se va înrăutăţi în 2009, estimându-se descreşteri pentru majoritatea ţărilor membre şi o contracţie a activităţii economice cu 1,9% din PIB în zona euro.

Principalii parteneri comerciali ai României îşi vor reduce produsul intern brut în anul 2009: Italia cu 2%, Germania cu 2,3%, Franţa cu 1,8%, în timp ce în prognoza de toamnă, toate aceste state erau creditate cu creşteri zero. Odată cu relansarea cererii în anul 2010, creşterile economice în aceste state vor înregistra niveluri pozitive, de 0,3%, 0,7% şi respectiv 0,4%.

Cadrul

Macroeconomic

Intern

În prima parte a anului 2009, tendinţa de contracţie a activităţii economice se va accentua. Pe măsură ce planul de redresare economică şi financiară îşi va face simţite efectele atât în România cât şi în celelalte state membre ale Uniunii Europene, partenere comerciale ale noastre, se aşteaptă ca oferta naţională să-şi revină şi cererea să crească. Este posibil ca în primul trimestru din anul 2009 creşterea reală a produsului intern brut să se situeze chiar sub 1%, dar pentru anul 2009, cadrul macroeconomic previzionează un produs intern brut în creştere, în termeni reali, cu 2,5% faţă de 2008.

Deficit bugetar

Dublu in 2008

Fata de tinta

Anuntata

România a avut o politică fiscală prociclică, bazată pe estimări nerealiste ale veniturilor şi pe creşteri de cheltuieli publice care au condus la acumularea unor dezechilibre macroeconomice semnificative, manifestate printr-un deficit de cont curent şi o rată a inflaţiei ridicate.

Veniturile bugetare au fost supraestimate la nivelul de 37,2% din PIB, faţă de o execuţie de doar 32% din PIB.

Politica de cheltuieli a fost expansionistă, deficitul bugetar rezultat la sfârşitul anului fiind de 4,8% din PIB conform metodologiei cash, şi de 5,2% din PIB conform metodologiei ESA95, nivel inacceptabil pentru o economie care a crescut în 2008 cu aproape 8 procente.

Cheltuielile realizate peste nivelul resurselor disponibile nu au fost canalizate către activităţi productive, fiind orientate cu preponderenţă spre cheltuieli de personal şi cheltuieli cu bunuri şl servicii.

O noua

Abordare a

Politicii Bugetare

In 2009

Obiective:

Consolidare bugetară până la un deficit bugetar de 2% din PIB prin restructurarea cheltuielilor publice în sensul diminuării cheltuielilor curente de administrare.

Alocarea cu prioritate a resurselor către proiecte cu efect multiplicator în economie ca principal mijloc de limitare şi de compensare a reducerii activităţii din sectorul privat, prin care să se evite intrarea în recesiune economică.

Respectarea Regulii de Aur a finanţelor publice: deficitul nu finanţează decât investiţii publice, iar veniturile curente finanţează cheltuielile curente.

Asigurarea sustenabilităţii datoriei publice interne şi utilizarea datoriei publice externe ca sursă de creştere economică.

Un caracter multianual al bugetului în acord cu un cadru credibil de cheltuieli pe termen mediu care prevede ajustarea deficitului bugetului general consolidat către o ţintă de 1% din PIB până în anul 2012.

Prioritati 2009

Investiţii majore în infrastructura de transport, mediu, dezvoltare regională, educaţie şi sănătate.

Asigurarea fondurilor pentru cheltuieli de tip structural: pensii, asistenţă socială, contribuţia la bugetul U.E. şi cofinantarea programelor şi proiectelor finanţate din fonduri comunitare.

Asigurarea condiţiilor pentru absorbţia integrală şi eficientă a fondurilor structurale, de coeziune şi a celor din cadrul Politicii Agricole Comune ca principală sursă de finanţare externă a creşterii economice.

Ţin sã multumesc pe aceastã cale Conf. Drd Susanu Monica care a formulat observaţii şi propuneri privind redacatarea acestei lucrãri.

CAPITOLUL 1

DREPT FINANCIAR şi FISCAL

1.1. Noţiunea de finanţe

Apariţia finanţelor este rezultatul unui proces complex şi îndelungat determinat de evoluţia vieţii sociale prin apariţia şi dezvoltarea comunităţii umane, apariţia proprietăţii, dezvoltarea forţelor de producţie, a relaţiilor marfă-bani, dar şi ca urmare a necesităţii statului pentru realizarea sarcinilor şi funcţiilor sale.

Etimologic, cuvântul „finanţe" provine din limba latină unde au fost utilizate mai multe expresii „finanţio", „fînancias", „finis", formându-se mai târziu expresia „financia pecuniaria" care însemna a încheia o tranzacţie prin plata unei sume de bani.

Noţiunea de finanţe s-a răspândit în Franţa în secolul al XV lea prin cuvintele „fînance", prin care era desemnată o sumă de bani sau un venit aparţinând organelor de stat respectiv, „finances", folosite pentru a-i denumi pe arendaşii de impozite sau persoanele însărcinate cu strângerea veniturilor pentru rege1

Cu timpul, cuvântul „finanţe" a căpătat un sens foarte larg, incluzând bugetul statului, creditul, operaţiunile bancare şi de bursă etc, adică resursele, relaţiile şi operaţiile băneşti.

1.1.1. Definiţia finanţelor publice

Finanţele publice au fost definite de autori diferiţi, după caz:

- ca fiind instrumentul prin intermediul căruia statul nostru participă la repartiţia venitului naţional, asigură fondurile băneşti necesare dezvoltării economiei naţionale, realizării acţiunilor social- culturale, funcţionării organelor de stat şi apărării suveranităţii, independenţei şi integrităţii teritoriale a ţării;

- ca fiind raporturile social-economice de formare şi repartizare în formă bănească, care apar în legătură cu constituirea şi utilizarea resurselor necesare funcţionării şi dezvoltării generale a societăţii;

- ca ansamblul sau cvasitotalitatea proceselor şi relaţiilor economice în formă bănească ce se produc în toate sferele reproducţiei (consum, producţie, repartiţie, circulaţie).

1 A. Wagner, Ştiinţa finanţelor, Leipzig, 1983, p. 15.

In concluzie, putem defini finanţele publice în sens larg, ca fiind acele relaţii care au ca obiect regulile fundamentale, organele şi procedurile care permit colectivităţilor publice îndeplinirea tuturor atribuţiilor lor cu ajutorul mijloacelor financiare condiţia esenţială fiind ca aceste reguli şi procedee să se aplice într-un regim de drept public; iar în sens restrâns reprezintă încasările şi plăţile băneşti de interes public necesare în relaţiile cu statul şi alte instituţii publice.