Caracteristica contractului de locațiune

Odată cu dezvoltarea mai complexă cu o avansare destul de considerabilă a relațiilor socio-economice în secolul în care ne aflăm se observă o dezvoltare mai amplă al relațiile juridico-contractuale, care cunosc o perfecționare continuă, menținând, totuși modelul stereotip și inovând, diversele modificări, reieșind din necesitățile, cu care ne lovim, fiind necesare pentru o accesibilitate mai lejeră a relațiilor contractuale, în conformitate cu viața mai modernă .

Deaceiea prezenta lucrare conține o informație concisă referitoare la tema contractul de locațiune al părții speciale a Dreptului Civil.

La baza temei care în continuare va fi expus acest contract, referitor la acest gen de contract, am descris cele mai actuale și importante sub teme, puncte din care este compus și se efectuează contractul dat în conformitate cu actualul Cod Civil.

În teză sunt elucidate formele de obligațiuni juridico-civile cu privirea la transmiterea bunurilor în posesie și folosință temporară.

Contractul de locațiune este un contract bilateral, consensual și oneros.

În același timp în literatura juridică contractul de locțiune este reconuscut ca un contract juridico-civil de sinestătător.

Esența acestui contract constă in aceea că, o parte (locator) se obligă să dea celeilalte părți (locatar) un bun determinat individual în folosință temporară sau în folosință și posesiune temporară, iar aceasta se obligă să plătească chirie.

1 Noțiunea generală și caracterele juridice ale contractului de locațiune.

- 1 Noțiunea-Locațiunea lucrurilor este contractul prin care o persoană, numită locator, se obligă să asigure unei alte persoane, numită locatar (chiriaș), folosința temporară, totală sau parțială a unui bun în schimbul unei sume de bani sau altă prestație, numită chirie, (art.875 C. civil).

- 2 CARACTERELE JURIDICE ALE CONTRACTULUI DE LOCAȚIUNE.

Contractul de locațiune prezintă următoarele caractere juridice:

- este un contract consensual, ceea ce înseamnă că se încheie prin simplul acord de voință al părților, verbal sau în scris, fie și tacit (solo consensus), fără vreo formalitate;

- este un contract cu titlu oneros. In care ambele părți contractante urmăresc un interes propriu patrimonial. In schimbul folosinței lucrului, se plătește un preț determinat în contract sau determinabil, calculat în raport cu durata folosinței bunului. Prețul locațiunii poate fi stabilit global sau fracționat, în bani sau în produse;

- este un contract sinalagmatic, adică generează obligații în sarcina ambelor părți: locatorul trebuie să pună la dispoziția locatarului folosința lucrului închiriat, iar locatarul trebuie să plătească locatorului o chirie;

- este un contract comutativ, în care existența și întinderea obligațiunelor nu depinde de hazard ți deci nu există șanse de câștig sau pierdere pentru părți.

- este un contract cu executare succesivă în timp, durata determinată a folosinței lucrului fiind de esența locațiunii. Locatarul asigură folosința lucrului pînă la încetare locațiunii, iar prețul este calculat după durata folosinței, chiar dacă prețul s-a fixat în mod global. Prin urmare, durata contractului poate fi nedeterminată, dar locațiunea nu poate fi perpetuă și nici ereditară (cunoscută sub denumirea de emfiteozâ, embatic sau besman) pe care legea o interzice expres.

CAP.2. CONDIȚIILE DE VALIDITATE ALE CONTRACTULUI DE LOCAȚIUNE

- 1 Părțile contractante.

. Locatarul care poate fi :

- proprietarul;

- unitatea administrativ - teritorială, în cazul locuințelor sociale;

- angajatorul, în situația de serviciu

. Chiriașul: poate fi orice persoană fizică.

Capacitatea părților.

Locațiunea lucrurilor este un act de administrare, prin urmare locatorul trebuie să aibă capacitatea de a efectua acte de administrare. Nu este necesar ca locatorul să fie proprietarul bunului închiriat, însă un coindivizar poate închiria bunul proprietate comună numai cu acordul tuturor celorlalți coproprietari.

În cazul în care locațiunea se încheie pentru o perioadă mai mare de 5 ani, atunci locațiune este considerată un act de dispoziție, drept pentru care locatorul trebuie să aibă capacitatea de a face acte de dispoziție .

În ceea ce privește locațiunea bunurilor imobile, dacă durata contractului de închiriere depășește 3 ani atunci acesta trebuie supus formalităților de publicitate imobiliari, trebuie înscris în registrul bunurilor imobile. Nerespectarea acestei reguli are ca efect inopozabilitatea contractului față de terț.

(conform art.876, p.2 , C.civil),

în toate cazurile locatarul trebuie să aibă capacitatea de a contracta, potrivit normelor de drept comun.

Consimțământul pârților

Și contractul de locațiune este guvernat de regulile generale referitoare la consimțământ, adică acesta trebuie să existe cu privire la următoarele elemente: asupra lucrului care face obiectul contractului; asupra destinației sale prevăzute în contract; asupra prețului; asupra duratei de folosință a bunului.

Consimțământul poate fi exprimat tacit sau expres, iar vicierea lui atrage nulitatea relativă a contractului de locațiune.