Caracteristicile Contractului de Transport in Comertul International

Imagine preview
(6/10 din 3 voturi)

Acest proiect trateaza Caracteristicile Contractului de Transport in Comertul International.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 3 fisiere doc de 59 de pagini (in total).

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Radu Mihai

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 8 puncte.

Domeniu: Drept

Cuprins

Capitolul I: ASPECTE INTRODUCTIVE.4
1.1. Scurt istoric.4
1.2. Conceptul de transport internaţional.5
1.3. Definiţia contractului de transport internaţional.6
1.4. Elementele definitorii ale contractului de transport în comerţul internaţional.8
1.4.1. Drepturile, obligaţiile şi răspunderea expeditorului.8
1.4.2. Scrisoarea de trăsură (scrisoarea de cărat) ori conosamentul.8
1.4.3. Drepturile, obligaţiile şi răspunderea cărăuşului.8
1.4.4. Drepturile, obligaţiile şi răspunderea destinatarului.9
1.5. Clasificarea contractelor de transport internaţional.9
1.6. Importanţa transporturilor internaţionale.10
Capitolul II: CONTRACTUL DE TRANSPORT RUTIER INTERNAŢIONAL.12
2.1. Definirea contractului de transport rutier internaţional şi convenţii aplicabile.12
2.2. Drepturile, obligaţiile şi răspunderea părţilor.14
2.2.1. Drepturile, obligaţiile şi răspunderea expeditorului.14
2.2.2. Drepturile, obligaţiile şi răspunderea transportatorului.15
2.3. Soluţionarea litigiilor.16
Capitolul III: CONTRACTUL DE TRANSPORT FEROVIAR INTERNAŢIONAL
3.1. Definirea contractului de transport feroviar internaţional şi convenţii aplicabile.19
3.1.1. Reguli Uniforme privind contractul de transport feroviar internaţional al călătorilor şi bagajelor – C.I.V. .21
3.1.2. Reguli Uniforme privind contractul de transport feroviar internaţional al mărfurilor – C.I.M. .22
3.1.3. Prescripţiile comune de executare pentru transportul internaţional al călătorilor şi bagajelor – P.I.V. .23
3.1.4. Tariful comun internaţional pentru transportul călătorilor şi bagajelor – T.C.V. .24
3.1.5. Carta Europrix .24
3.1.6. Convenţia cu privire la traficul internaţional de călători – S.M.P.S. .25
3.2. Răspunderea transportatorului (căii ferate) .26
3.2.1. Răspunderea transportatorului în cazul transportului feroviar internaţional de mărfuri .26
3.2.2. Răspunderea transportatorului în cazul transportului feroviar internaţional de călători .26
3.3. Soluţionarea litigiilor .27
Capitolul IV: CONTRACTUL DE TRANSPORT MARITIM INTERNAŢIONAL.29
4.1. Definirea contractului de tansport maritim internaţional şi convenţii aplicabile.29
4.2. Regulile INCOTERMS pentru transportul maritim.31
4.3. Organizaţia Maritimă Internaţională (O.M.I.).35
4.4. Contractul de transport maritim de călători şi bagaje.36
Capitolul V: CONTRACTUL DE TRANSPORT AERIAN INTERNAŢIONAL.40
5.1. Definirea contractului de transport aerian internaţional şi convenţii aplicabile.40
5.2. Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale (O.A.C.I.).42
5.3. Contractul de transport aerian internaţional de mărfuri.43
5.3.1. Forma şi conţinutul contractului.43
5.3.2. Răspunderea transportatorului aerian.44
5.4. Transporturile aeriene internaţionale de călători şi bagaje.45
Capitolul VI: CONTRACTELE DE TRANSPORT MULTIMODAL (COMBINAT)
6.1. Definirea contractului de transport multimodal şi convenţii aplicabile.51
6.2. Responsabilitatea expeditorului.53
6.3. Responsabilitatea operatorului de transport multimodal.54
Capitolul VII: CONCLUZII .57
BIBLIOGRAFIE .59

Extras din document

CAPITOLUL I

ASPECTE INTRODUCTIVE

1.1. Scurt istoric

Din cele mai vechi timpuri, transporturile au fost prezente în activităţile cotidiene ale oamenilor. Pe măsură ce societatea a evoluat, importanţa transporturilor în sistemul complex al civilizaţiei umane a crescut continuu. Chiar dacă, după conţinut, transporturile sunt plasate în domeniul producţiei materiale, deoarece sunt în principal o rezultantă a producţiei şi în acelaşi timp o ramură componentă a economiilor naţionale, ele realizează legături directe de intercondiţionare de tip cauză-efect nu numai în sfera civilizaţiei materiale, ci şi în celelalte domenii ale activităţilor sociale.

Cu ani în urmă, un savant englez observa că „energia atomică reprezintă, de la roată încoace, singura mare invenţie umană”. Dincolo de dorinţa de subliniere a importanţei revoluţionare a celor două invenţii, cuprinsă în afirmaţia de mai sus, rămâne un adevăr incontestabil: folosirea roţii a reprezentat un uriaş pas înainte în dezvoltarea societăţii umane .

Obiectul care este considerat ca fiind primul vehicul din istorie avea un aspect oarecum ciudat şi prezenta unele similitudini cu roaba. Corpul realizat grosolan din cioplirea unui singur trunchi se sprijinea pe o singură roată, rigidizată pe o axă. Roata prezenta o construcţie simplă şi rezulta din secţionări longitudinale succesive ale unui trunchi de copac. Dar efectuarea primelor transporturi a implicat consumuri energetice apreciabile din partea omului însuşi. Nu este deci de mirare că printre primele probleme pe care inventivitatea umană a căutat să le rezolve s-a numărat, în paralel cu descoperirea unei modalităţi de transport cu consum redus de efort propriu, şi găsirea unei energii de alternativă. Apoi, trecerea la o treaptă superioară de evoluţie a atras după sine creşterea nevoilor societăţii umane, o dată cu creşterea surplusurilor de produse. Este momentul în care intervine apariţia transportului ca activitate distinctă, o dată cu dezvoltarea vieţii sociale şi a apariţiei schimburilor de produse. De la carele rudimentare trase de animale şi plutele ale căror origini se pierd în negura vremurilor şi până la mijloacele de transport moderne care au cucerit pământul, apa, aerul şi vidul cosmic, aventura ingeniozităţii umane, stimulată de dorinţa de satisfacere a unor nevoi economice (şi nu numai) a făcut ca în zilele noastre să avem tot mai frecvent sentimentul apartenenţei la un „sat planetar”, în care distanţele geografice pot fi parcurse într-un timp din ce în ce mai scurt de către oameni, dar şi de către mărfurile de care oamenii din toată lumea au nevoie pentru a trăi. Poate că nu întâmplător căile de care se folosesc mijloacele de transport se numesc şi căi de comunicaţie... şi de aici până la comunicare nu e decât un pas. Trăim într-o lume în care informatizarea şi globalizarea nu mai sunt doar concepte teoretice, ci se insinuează în existenţa cotidiană, aducând şi bune şi rele.

În lumea contemporană, derularea schimburilor comerciale internaţionale implică, în mod obligatoriu, recurgerea la anumite trasee – rutiere, feroviare, aeriene sau navale – pentru vehicularea persoanelor, mărfurilor şi serviciilor. De aceea, schimburile comerciale sunt de neconceput în absenţa unui sistem de transport rutier, feroviar, aerian şi maritim bine articulat. În acest context, reprezentanţii autorizaţi ai statelor lumii şi-au concentrat eforturile în următoarele direcţii: construirea unei reţele de transport internaţional, a cărei infrastructură este în continuă perfecţionare, şi elaborarea unor reglementări care să garanteze fluiditatea traficului, precum şi siguranţa cât mai deplină a transportului de persoane şi de mărfuri, prin asigurarea unor mijloace de securitate maximă.

1.2. Conceptul de transport internaţional

Transporturile au fost dintotdeauna definite a fi căi de comunicaţie - rutiere, feroviare, fluviale, maritime, aeriene - prin care se asigură traficul de persoane şi marfă dintr-un loc în altul.

Fiecare ramură şi fiecare mijloc de transport s-a dezvoltat într-o ambianţă economică generală, potrivit unor principii specifice.

Cele mai importante principii care guvernează transportul internaţional sunt aceleaşi care guvernează şi transportul intern, şi anume: rapiditatea, fluiditatea, siguranţa, la care se adaugă unele principii specifice ramurii respective.

Conceptul de transport internaţional include un sistem de comunicaţii care depăşeşte frontierele naţionale ale statelor. Acest concept defineşte cooperarea dintre două sau mai multe state şi managementul şi structurarea subsistemelor astfel încât acestea să se subsumeze sistemului internaţional respectiv.

Aşadar, transportul internaţional este un sistem de comunicaţii căruia îi sunt subsumate mai multe subsisteme, articulate într-o structură armonioasă în măsură să asigure traficul de călători şi de marfă dincolo de frontierele statelor, sistem care este guvernat de principiile rapidităţii, fluidităţii şi siguranţei cât mai depline.

Fisiere in arhiva (3):

  • Bibliografie.doc
  • Caracteristicile Contractului de Transport in Comertul International.doc
  • Cuprins.doc