Extras din proiect
Tratatul de la Maastricht din 1992, care introduce notiunea de “cetatenie europeana” formuleaza principiile libertatii, democratiei, respectarii drepturilor omului, ale libertatilor fundamentale si ale statului de drept.
La reuniunea de la Koln din 3-4 iunie 1999, Consiliul European a decis elaborarea unei Carte a drepturilor fundamentale. Aceasta trebuia sa “regrupeze drepturile fundamentale în vigoare din Uniunea Europeana astfel încât sa le confere o mai mare vizibilitate si care sa marcheze importanta lor exceptionala”.
Adoptarea unei Carte este mai întâi de toate un mesaj politic al celor 15 state membre catre cetateni, reafirmînd drepturile fundamentale care stau la baza constructiei europene.
ELABORAREA SI ADOPTAREA CARTEI
În vederea readactarii acestui proiect de Carta a fost împuternicita o Conventie. Aceasta era compusa din 62 de membri: 15 reprezentanti ai sefilor de stat sau de guvern, 30 reprezentanti ai Parlamentelor nationale (cîte doi din fiecare stat membru), 16 reprezentanti ai Parlamentului
European si un reprezentant al Comisei Europene.
Doi reprezentanti ai Curtii de Justitie si ai Consiliului Europei asista la lucrari în calitate de
observatori. În plus, membri ai Comitetului Economic si Social, ai Comitetului Regiunilor, Avocatul Poporului, reprezentanti ai tarilor din Europea Centrala si de Est, experti si reprezentanti ai organizatiilor non-guvernamentale sunt audiati de Conventie.
Societate civila a fost îndelung consultata, mai ales prin intermediul unui site internet care a adunat contributiile numeroaselor asociatii sau grupuri.
Proiectul Cartei a fost înaintat Consiliului European si Parlamentului European. Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene a fost proclamata de Comisia Europeana, Parlamentul European
si Consiliul Uniunii Europene, urmare a Consiliului European de la Nisa din 7 decembrie 2000.
DREPTURILE FUNDAMENTALE
Preambulul Cartei face cunoscut faptul ca “Uniunea se fondeaza pe valorile indivizibile universale ale demnitatii umane, libertatii, egalitatii si solidaritatii; ea se sprijina pe principiul democratiei si principiul statului de drept. Ea plaseaza individul în centrul actiunii sale, instituind cetatenia Uniunii Europene si creînd principiul libertatii, securitatii si justitiei.”
Drepturile se repartizeaza pe trei axe:
-drepturile civile: drepturile omului si drepturile procedurii juridice, precum cele garantate de Conventia Europeana a Drepturilor Omului si stablilite de Consiliul Europei;
-drepturile politice care sunt specifice cetateniei europene stabilita prin tratate;
-drepturile economice si sociale enuntate de Carta comunitara a drepturilor sociale ale lucratorilor adoptata în 1989.
În Carta, drepturile sunt clasate în 6 capitole: Demnitate, Libertate, Egalitate, Solidaritate, Cetatenie si Justitie. Un al saptelea capitol defineste dispozitiile generale.
Demnitate:
-demnitatea umana, dreptul la viata, dreptul la integritatea persoanei, interzicerea torturii si apedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante, interzicerea sclaviei si a muncii fortate.
Libertate:
-drepturi la libertate si siguranta, respectarea vietii private si de familie, protejarea datelor cu caracter personal, dreptul la casatorie si dreptul de a întemeia o familie, libertatea de gândire, de constiinta si de religie, libertatea de exprimare si informare, libertatea de întrunire pasnicà si de asociere
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene
-libertatea artelor si stiintelor, dreptul la educatie, libertate profesionala si dreptul la munca, libertatea actiunilor, dreptul la proprietate, azil, protectie în caz de expulzare si extradare.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene.doc