Extras din proiect
Căsătoria în dreptul roman
I.Căsătoria romană
În epoca romană întemeierea familiei era un eveniment de o importanţă deosebită.Cu toate acestea, despre instituţia căsătoriei ne-au parvenit puţine documente. În afara de câteva fragmente lacunare din operele lui Gaius şi ale lui Ulpinian, nu au ajuns până astăzi alte detalii cu privire la aspectul juridic al căsătoriei.
Juriștii Romei vechi defineau căsătoria ca pe o uniune a soţilor cu scopul de a procrea, iar jurisconsulții clasici vedeau în căsătorie o uniune pe viaţă.
Izvoarele căsătoriei vremurilor se referă in special asupra ceremonialului căsătoriei şi asupra relaţiilor dintre soţi, aşa cum rezulta din mențiunile autorilor antici.În primele timpuri ale Republicii dar şi mai înainte, căsătoria nu era lăsată la bunul plac al tinerilor care urmau să îşi unească viaţa, cuvânt hotorâtor avea pentru fiecare din ei pater familias.
Jurisconsultul Modestinus defineste căsătoria în termenii următori: "nuptiae sunt coniuctio maris et feminae et consortium omnium vitae, divini et humani iuris communicatio-uniunea bărbatului cu femeia, o comuniune pentru întreaga viaţă, împărtăşirea dreptului divin şi uman ."
Definiţia căsătorie: iustium matrimonium sau iustae nuptiae oglindeşte vechea concepţie bazata pe legături trainice şi de neînlăturat ale celor care păşesc la încheierea ei; acel vinculum iuris cu caracter particular prin care soţii se unesc pentru toată viaţa.
După dreptul roman, soţul poartă denumirea de vir , iar sotia este denumită prin expresia uxor. La vremea respectivă existau deosebiri esenţiale din punct de vedere juridic între bărbat si femeie, mai ales din pricina vocaţiei deosebite a celor două sexe şi a inegalităţii lor fizice; bărbatul aparţinea vieţii publice iar femeia aparţinea vieţii casnice.
Căsătoria romană se realiza , la origine prin trecerea femeii sub puterea bărbatului.Ca si alte creaţii ale dreptului roman, căsătoria a apărut ca un reflex al spiritului individualist generat de proprietatea privată.
Iustum matrimonium sau iustae nuptiae cum era denumită căsătoria conforma cu ius civile , permite ca soţia să iasă din familia sa impreună cu averea pe care o avea urmând să intre în familia soţului.
A.Logodna
Căsătoria era precedată de logodnă(sponsalia), care consta dintr-o promisiune solemnă (sponsio), care era o formă a contractului verbal. Cel care rupea logodna trebuia să plătească despăgubiri, iar mai târziu, când promisiunea nu mai era solemnă, pierdea numai darurile de nuntă.
Uneori logodna era cunoscută prin expresii de genul: pacta, sperata, destinata.
Dacă viitorii soţi erau sui iuris, încheiau logodna în faţa unor persoane cu autoritate în stat (jurisconsultul sau pretorul). Atunci când viitori soţi erau alieni iuris, logodna se încheia de pater familias.Se pare că logodna avea loc prin contracte solemne si verbale. Mai târziu se putea face logodna şi prin simpla inţelegere. Anterior Legislației lui Augustus care fixează vârsta minimă a persoanelor ce urmau a se logodi la 10 ani, logodna se putea oficia și la vârste mai mici începând cu 7 ani.
Cu prilejul logodnei, femeia logodită primea de la viitorul ei soţ diferite daruri și un inel de aur( anulus) asemănător verighetei din zilele noastre. Inelul se punea pe degetul vecin cu degetul mic de la mâna stângă deoarece potrivit lui A.Gellius : de la acest deget ar porni un nerv foarte fin care ajunge la inimă. Tot cu ocazia logodnei se fixa si ziua fastă pentru celebrarea căsătoriei, dat fiind faptul că nu se putea încheia căsătorii la Roma în zilele considerate nefaste. Zilele nefaste erau data de 1 a fiecărei luni, data de 5 ale lunilor cu mai puțin de 31 de zile de zile si data de 7 în lunile cu 31 de zile. Tot nefaste erau zilele de 13 sau 14 ale fiecărei luni. Nefaste erau şi zilele din luna mai când se celebrau Lemuriile , sărbători dedicate spiritelor malefice ale morţilor. În categoria zilelor nefaste intră şi zilele consacrate morţilor familiei , precum şi prima jumătate a lunii iunie consacrată omagierii cultului lui Venus.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Casatoria si Divortul in Dreptul Roman si Contemporan.docx