Cauze legale de revocare a donațiilor

INTRODUCERE

De-a lungul existenţei sale, omul este supus în mod continuu unor norme prin intermediul cãrora i se limiteaza libertatea.

Oricare individ trebuie sã se supunã legilor naturale biologice sau fizice, în primul rând, acestea având propriile lor sancţiuni în caz de neîndeplinire.În continuare,apar reguli cu privire la conduitã,familie sau profesie.Uzanţele sociale,religia şi morala intervin de asemenea, tinzând sã-i impunã omului perceptele lor în circumstanţele cele mai variate ale vieţii sale şi,în special, în raport cu semenii.

Normele juridice coexistã cu toate aceste reguli, primele încercând sã reglementeze întregul ansamblu de aspecte ale vieţii.

Dintre ramurile de drept,dreptul civil este probabil cel mai vast, cuprinzând, pe lângã alte norme şi reglementãri legate de om şi patrimoniul.Scopul acestei reglementãri este asigurarea unei folosinţe şi proprietãţi netulburate,precum şi protejarea intereselor legitime ale persoanei.

Materia contractelor speciale ,ca parte integrantã a dreptului civil,are ca obiect de reglementare instrumentele juridice prin intermediul cãrora se realizeazã,de regulã, circulaţia bunurilor (de exemplu-locaţiunea, depozitul),ori crearea de valori(de exemplu-antrepriza) .

Vânzarea-cumpãrarea ,locaţiunea, depozitul, arendarea, donaţia sunt doar câteva dintre posibilitãţile pe care le are o persoanã relativ la patrimoniul sãu.Operaţiunile prin care se transmite dreptul de proprietate,pot avea caracter oneros sau gratuit.Cele cu caracter gratuit

beneficiazã de o reglementare mai strictã,tocmai pentru a apãra interesele familiei.

Un astfel de contract îl constituie şi contractul de donaţie.

In Codul Civil român,donaţia este reglementatã în Titlul II din Cartea a III-a–„ Despre diferitele moduri prin care se dobândeşte proprietatea “ ,titlul cuprinzând şi testamentul.

Reunirea donaţiei şi a testamentului într-un titlu se explicã prin aceea cã autorii Codului napoleonian ,urmãrind tradiţiile dreptului german din cutumele Franţei au privit libertãţile, fie între vii, fie mortis causa, mai

mult din punct de vedere al îngrãdirilor pe care le-au încurajat spre a limita contravenierea principiului conservãrii bunurilor în familie.

„Transmisiunea cu titlu gratuit e forma cea mai înaltã a colaborãrii sociale. Ea dã satisfacţie sentimentelor active care, alãturi de interese şi mai presus de ele,rămâne marele martor al vieţii sociale“-spune Matei B.Cantacuzino.

Constantin Hamangiu gãseşte trei trãsãturi comune ale donaţiei şi testamentului,în ciuda faptului cã primul este un contract,iar al doilea este un act de dispoziţie unilateralã.Astfel,ambele sunt acte de dispoziţie cu titlu gratuit ,au ca scop atribuirea unor bunuri dupã dorinţa dispunãtorului cãtre anumite persoane alese pentru consideraţiuni afective şi,nu în ultimul rând,sunt acte solemne.

CAPITOLUL I

ASPECTE GENERALE PRIVIND CONTRACTUL DE DONAŢIE

SECŢIUNEA 1

ISTORICUL CONTRACTULUI DE DONAŢIE

Întotdeauna oamenii au fãcut donaţii,ca expresie a afecţiunii, datoriei ,recunoştinţei.

Cel mai vechi cod din lume,cel al regelui Hammurabi,reglementeazã donaţia astfel : »Dacã tatãl dã unui fiu,al cãrui ochi este plãcut,câmp, grãdinã sau casã şi-i va face şi înscris, dupã moartea tatãlui,când vin toţi fraţii sã împartã moştenirea,el işi va lua dania şi numai dupã scãderea acesteia,ei vor împãrţi în bucãţi egale averea casei pãrinteşti . »