Cercetarea criminalistică a infracțiunii de omor

CAPITOLUL I ASPECTE INTRODUCTIVE

Secţiunea 1 Consideraţii preliminare.

1.1. Noţiuni generale

Infracţiunile contra vieţii, reprezintă cele mai grave infracţiuni contra persoanei, prin săvârşirea lor, omului i se răpeşte bunul cel mai de preţ, care este viaţa. Pentru acest motiv, faptele îndreptate împotriva vieţii omului au fost incriminate din cele mai îndepărtate timpuri, fiind întotdeauna sancţionate cu mare severitate .

Obiectul juridic. Infracţiunile contra vieţii au ca obiect juridic relaţiile sociale referitoare la dreptul la viaţa, fiecare persoană, luată individual, apare ca titular al dreptului absolut la viaţa, iar toate celelalte persoane apar cu obligaţia de a se abţine de la săvârşirea oricărei fapte prin care s-ar aduce atingere dreptului la viaţă al titularului .

Omorul. Primul loc, in cadrul infracţiunilor contra vieţii, al căror grad de pericol social, a fost evidenţiat este ocupat de omor. Conform articolului 174 C. pen., această infracţiune constă în „uciderea unei persoane”, la aceasta adăugându-se că, potrivit articolului 19 alin. Penultim C. pen., uciderea persoanei se realizează cu intenţie în cazul omorului, mai exact cu ştiinţa şi voinţa făptuitorului. Acestea fiind spuse, este şi mai uşor de înţeles de ce se distanţează atât de mult această infracţiune sub raportul gravitaţii, de celelalte infracţiuni contra vieţii. Tocmai de aceea se poate argumenta sancţionarea omorului cu o pedeapsă mult mai aspră decât pedepsele cu care sunt sancţionate celelalte infracţiuni contra vieţii.

Trebuie menţionat că textul Codului penal, referitor la infracţiunea de omor, nu vorbeşte despre omor simplu, dar având în vedere textele articolelor 175 si 176 C. pen, în care sunt prevăzute formele agravante ale infracţiunii, respectiv „omor calificat” si „omor deosebit de grav”, trebuie să acceptăm expresia de „omor simplu”.

1.2. Importanţa şi rolul investigaţiei criminalistice a omorului

Viaţa omului, existenţa sa, in egală măsură individuală si socială, a stat în centrul acţiunilor, al transformărilor proprii tuturor etapelor parcurse de umanitate in dezvoltarea sa .

Apărarea uneia dintre cele mai mari valori , ea însăşi creatoare de valoare are o semnificaţie cu totul deosebită. A pune in pericol viaţa unui om reprezintă un act care primejduieşte nu numai existenţa individului, ci însuşi ansamblul relaţiilor sociale, omul reprezentând esenţa acestor relaţii. A ucide înseamnă a su-prima pe făuritorul de istorie, pe beneficiarul bunurilor create împreuna cu se-menii săi. Prin apărarea acestei valori estimabile este ocrotită, nu nu-mai fiinţa umană, dar şi imensa masă a relaţiilor sociale .

Dintre numeroasele mijloace de apărare a vieţii omului, amintim şi mijloacele juridice, dintre acestea, un loc important ocupându-l cele proprii dreptu-lui penal. Astfel, este necesar să se apeleze la termenul de investigare, în accepţiunea sa de cercetare, de anchetă penală a unor fapte penale, aşa cum sunt con-sacrate în activitatea de urmărire penală in primul rând, pentru a-i evidenţia atât complexitatea cât si dificultăţile, dar şi pentru a ne apropia, de o anumită terminologie devenită tot mai frecventă (de exemplu crime investigation). Acest mod caracteristic de apărare a existenţei persoanei are, insă, un caracter amplu, neputând fi concepută decât in cadrul unui sistem organizat de anchetă destinată aflării adevărului, activităţile tehnico – tactice criminalistice ocupând o poziţie deosebită.

Rolul si importanţa investigaţiei criminalistice in soluţionarea infracţiunilor împotriva vieţii – ca şi a celorlalte fapte penale –rezultă din aceea că ştiinţa Criminalisticii pune la îndemâna organelor judiciare metodele şi mijloacele tehnico – ştiinţifice necesare descoperirii, fixării, ridicării şi examinării urmelor omuciderii, a identificării autorului şi eventual a victimei. Totodată, prin regulile tactice de efectuare a actelor de urmărire penală, precum şi prin metodologia cercetării omorului, este posibilă strângerea probelor necesare stabilirii adevărului .

În esenţa, criminalistica oferă instrumentele ştiinţifice destinate atât conturării elementelor constitutive ale infracţiunii şi identificării făptuitorului, cât şi aplicării unei pedepse conform vinovăţiei sale.

În consecinţa, un element de natură a sublinia importanţa cercetării criminalistice a omorului, îl reprezintă însuşi rolul său în stabilirea faptelor si împrejurărilor cauzei.