Cetățenia europeană - concept, evoluție, consecințe

Legătura juridico-politică permanentă ce există între stat și cetățean se numește cetățenie.

Cetățenia reprezintă o instituție care servește obiect de studiu a mai multor discipline juridice: cum ar fi dreptul internațional public, dreptul familial, dreptul civil etc., ce se explică prin faptul că subiecții principali îi constituie statutul și cetățeanul care se afla în diferite raporturi stabilite de normele unor sau altor discipline economice.

Cetățenia este apartenența legală a unei persoane fizice la un stat. Regulile care sunt legate de cetățenie, se aplică pe cât posibil asupra persoanelor juridice.

Cetățenia apare în 2 ipostaze:

- ca instituție politică în dreptul obiectiv- cetățenia reprezintă un ansamblu de norme juridice ce reglementează raporturi sociale grupate în jurul necesității de a asigura plenitudinea drepturilor și obligațiilor prevăzute de constituție și legi acelor persoane care, prin sentimentele și interesele lor, sunt strâns legate de destinele statului respectiv. Fiind o instituție complexă, este o instituție a dreptului constituțional, întrucât:

a) este o expresie a suveranității politice- Statul pe temeiul suveranității lui stabilește statutul juridic al cetățenilor săi;

b) numai cetățenii au dreptul să participe la executarea puterii în formele instituționalizate ale democrației directe (sufragiul, referendumul, inițiativa populară) sau în ale democrației representative;

- Ca o condiție juridică (statut) în dreptul subiectiv- în acest sens ea se axează pe ideea de subiect de drept a cărei poziție juridică în cadrul unor anumite raporturi o caracterizează și numai aici se vorbește de cetățenia unei persoane (ex. dobândirea și pierderea cetățeniei).

Originile cetățeniei pot fi identificate din Grecia antica, când ‘cetățenii’ erau cei care aveau dreptul legal să participe în politică. Dar nu toată lumea era cetățean: sclavii și femeile în principal nu erau. Pentru cei care aveau totuși statutul privilegiat de cetățean, ideea de ‘virtute civică’ sau ‘bun cetățean’ erau foarte importante.

Această tradiție a dus la o accentuare a datoriilor cetățenilor de-a lungul timpului.

Punctul de vedere liberal asupra cetățeniei, dezvoltat în secolul 19, a accentuat importanța drepturilor pentru toți locuitorii. Pe măsura ce lucrurile au căpătat amploare, ideea de justiție și drepturi politice a devenit realitate pentru o parte din ce în ce mai mare a populației.

În secolul 20, susținătorii ‘cetățeniei sociale’ au mers mai departe și au recunoscut că drepturile civile și politice sunt doar o parte din ceea ce cetățenii ar trebui să aștepte de la stat. Drepturile cetățenilor ar trebui să cuprindă condițiile de trai și de muncă, nu doar participarea oamenilor în politică.

Un ultim aspect în ceea ce privește cetățenia, dar unul ce capată o importanță din ce în ce mai mare, implică ideea de educație. Dacă cetățenia în sensul tradițional implică să ne bucurăm de anumite drepturi și să îndeplinim anumite îndatoriri, într-un fel se poate spune că cetățenii ‘se fac’, nu ‘se nasc’. Loialitatea și responsabilitatea de exemplu sunt calități ce trebuie invatate și cultivate. Astfel, dacă aceste calități sunt esențiale pentru a fi cetățean în adevaratul sens al cuvântului, cetățenii ‘adevărați’ trebuie să fie educați, în sensul larg al cuvântului.

Termenul de ‟cetățean„ provine din limba latina: "civis romanus".

Noțiunea de "cetățenie" are mai multe perspective din care poate fii analizată, astfel:

- din cea sociologică, ea este definită ca un statut uzual și reprezintă calitatea de membru al unui stat-națiune, fiind conferită de la naștere sau prin proceduri juridice în cazuri de emigrare dintr-un stat într-altul;

- din cea politologică cetățenia este o relație dinamică între un cetățean și națiunea sa. Potrivit acestei concepții, noțiunea de cetățenie cuprinde reguli referitoare la ceea ce ar putea să facă (să voteze), la ceea ce trebuie să facă (să plătească impozite și taxe) și la ceea ce ar putea să refuze să facă;

- din cea juridică s-a definit ca fiind legătura politică și juridică permanentă dintre o persoană fizică și un anumit stat.

Cetăţenia europeană este o creaţie unică a unei organizaţii care iese şi ea din tiparele clasice. Este vorba de prima cetăţenie interdependentă de alte nationalităţi. Cetăţenia comunitară îşi are fundamentul în naţionalitaţile statelor membre pe care nu le înlocuieşte ci se suprapune acestora, şi le completează.