Clasificarea Armelor de Foc

1. Notiuni introductive în balistica generala

Cuvântul “balistica” este de origine franceza “balistique”. Balistica reprezinta o ramura a mecanicii teoretice care studiaza legile miscarii unui corp greu aruncat sub un anumit unghi fata de orizont, precum si miscarea proiectilului în interiorul tevii si pe curba balistica.

Se poate spune deci, ca balistica este o stiinta, pentru ca are:

- un obiect de cercetare, principii si legitati proprii;

- legaturi cu alte stiinte teoretice si practice;

- metode proprii de cercetare stiintifica.

Balistica generala studiaza constructia si functionarea armelor de foc, efectele produse de acestea, constructia si functionarea munitiei, precum si miscarea proiectilului si a glontului. Ea se împarte în:

1. Balistica inferioara , care studiaza fenomenele ce se produc în canalul tevii armei dupa percutare. Balistica inferioara cuprinde, la rândul ei, balistica inferioara teoretica si balistica inferioara experimentala.

a) partea teoretica cuprinde:

- pirostatica, care studiaza fenomenele arderii pulberii la volum constant, în scopul stabilirii legilor de ardere si determinarii caracteristicilor;

- pirodinamica, care studiaza fenomenul tragerii în toata complexitatea lui la volum variabil;

- dinamica gazelor, care studiaza fenomenul de scurgere a gazelor.

b) balistica inferioara experimentala, studiaza aparatura de cercetare a fenomenelor tragerii, determinarea presiunii si volumul pe baza experimentala.

2. Balistica exterioara, care experimenteaza fenomene ce se produc din momentul în care glontul paraseste gura tevii si pâna la atingerea tintei (pe traiectorie);

3. Balistica tintei, care are drept scop cercetarea fenomenelor ce se produc prin atingerea acesteia de catre glont sau proiectil.

O parte din datele stiintifice ale balisticii sunt folosite si aplicate de catre organele de urmarire penala, de catre criminalistica, în cercetarea diferitelor infractiuni la a caror savârsire s-au folosit arme de foc.

Balistica judiciara este o ramura a tehnicii criminalistice care studiaza constructia si functionarea armelor de foc, fenomenele legate de tragere si urmele determinate de acestea în scopul rezolvarii problemelor ridicate de urmarirea penala. Ea este o ramura relativ tânara a tehnicii criminalistice, ce trebuie sa tina pasul cu dezvoltarea balisticii generale, precum si cu dezvoltarea tehnicii militare în ceea ce priveste constructia armelor de foc portative si a munitiei folosite la acestea.

2. Scurt istoric

Punctul de plecare în constituirea balisticii judiciare, ca ramura a tehnicii criminalistice, este legat, în principal, de descoperirea metodelor de identificare individuala a armei de foc dupa gloantele si tuburile rezultate în urma tragerii (arse) .

Istoria balisticii judiciare este strâns legata de perfectionarea si dezvoltarea tehnicii privind constructia armelor de foc, de raspândirea acestora pe toate teritoriile lumii, de folosirea armelor de foc la comiterea diferitelor infractiuni.

În anul 1835, Henry Goddard din politia judiciara londoneza a urmarit si a prins un infractor care comisese un omor cu ajutorul unei arme de foc. Pe glont el a descoperit o excrescenta care s-a potrivit cu o adâncitura din tiparul pentru gloante gasit la banuit.

Totusi, ceea ce a facut Henry Goddard a fost probabil prima încercare de a gasi prin glont calea spre arma încriminata si sa descopere astfel infractorul.