Clauze Asiguratorii Împotriva Riscurilor Valutare și Nevalutare în Contractele Comerciale Internaționale

Capitolul I

INTRODUCERE

I.1. NECESITATEA ADAPTÃRII CONTINUTULUI

CONTRACTELOR COMERCIALE INTERNATIONALE

Încã de acum câteva decenii se vorbea despre diversificarea contractelor si cresterea ariei de aplicare a acestora, arãtându-se cã ceea ce se constatã în practicã este nu numai sporirea numãrului lor datoritã dezvoltãrii relatiilor industriale, comerciale si civile, ci si aparitia unor noi categorii de contracte ca, de pildã, diferite feluri de asigurãri, conventii colective, contracte în favoarea tertilor, contracte între absenti, contracte de adeziune, antecontracte, dintre care unele sunt, totodatã, supercontracte, în timp ce, dimpotrivã, alte categorii de contracte cad în uitare sau sunt perimate .

Actualitatea acestor consideratii apare cu evidentã, chiar dacã exemplele date încã din anul 1937 sunt si pot fi mereu înlocuite cu altele.

Noile forme contractuale permit realizarea scopurilor urmãrite de pãrti în conditiile unor rapide transformãri, reprezentând rãspunsul adecvat pe plan juridic la necesitãtile izvorâte din dinamismul conditiilor economice .

Tinând seama cã, în contextul interdependentelor economice din lumea contemporanã, comertul international depãsind din ce în ce mai mult sfera unor simple relatii de schimb pentru a cuprinde productia internationalã, au apãrut alãturi de contractele de vânzare, corespunzând operatiilor de import si export de mãrfuri, contracte de furniturã, contracte de aprovizionare, contracte de constructie a ansamblurilor industriale, contracte de transfer de tehnologie si alte tipuri de contracte - de exemplu, operatiunile în contrapartidã - care se caracterizeazã, între altele, prin durata lor.

Într-adevãr, practica relatiilor contractuale de comert international demonstreazã cã cele mai multe contracte sunt încheiate în acest domeniu pe termen lung , presupunând, pentru realizarea lor, îndeplinirea unei suite de operatii, care se întrepãtrund în mod strâns si care se desfãsoarã de regulã pe o perioadã de mai multi ani.

Contractele comerciale internationale sunt supuse regimului de drept international privat si de drept material prevãzut pentru orice contract de comert exterior si de cooperare economicã cu strãinãtatea , dar existã si anumite reglementãri legale sau contractuale care au ca obiect specific sau cel putin precumpãnitor asemenea contracte .

Tinând seama de instabilitatea care se manifestã pe piata economicã mondialã datoritã, în mare parte, inflatiei si variatiei preturilor materiilor prime, evolutiei metodelor de fabricatie susceptibile sã modifice gradul de rentabilitate, cât si altor fenomene conjuncturale, aceste contracte nu pot fi întotdeauna executate conform cadrului contractual initial . Echivalenta dintre prestatiile contractuale poate fi astfel grav afectatã, reclamând solutii si remedii adecvate, nu atât empirice de naturã operationalã, intervenite post factum , cât îndeosebi de ordin juridic, cu caracter preventiv.

Avem în vedere, în special, faptul cã executarea contractelor comerciale internationale, desfãsurându-se într-un cadru economic si politic în continuã mutatie, generator de mari incertitudini si deci riscuri, poate avea loc în conditii economice si financiare total diferite de cele luate în considerare la încheierea lor - fluctuatii economice, instabilitate valutarã etc. - fiind de naturã sã afecteze în mod substantial echilibrul dintre prestatiile contractuale si, în cele din urmã, însãsi semnificatia economicã a contractului.

Stipularea unor clauze preventive în contractele de lungã duratã - a cãror executare se realizeazã deci pe parcursul mai multor ani - devine astfel necesarã pentru ca, pe de o parte, sã le asigure derularea ritmicã, în cadrul programului global dinainte stabilit, iar pe de altã parte, sã mentinã echilibrul valoric între prestatiile reciproce, în eventualitatea, deloc improbabilã, a unor perturbãri economice, cu repercusiuni asupra preturilor si cursului valutelor .

Se poate spune deci cã, în adaptarea acestor contracte, clauzele care formeazã continutul lor ar urma sã fie concepute de parteneri în perspectiva mutatiilor viitorului, întrucât ei nu s-ar mai angaja dacã nu ar dispune de un mijloc care sã le permitã mentinerea echilibrului contractual initial.

Dintre mijloacele oferite de tehnica juridicã pentru realizarea adaptãrii continutului contractelor de lungã duratã la cerintele progresului tehnico-economic, în practica comercialã internationalã sunt folosite, în general, douã tipuri de clauze, si anume clauze denumite de mentinere a valorii economice a contractului, si ca atare echilibrul dintre prestatiile reciproce, si clauze de adaptare, tinzând sã realizeze o reajustare globalã a raporturilor juridice dintre pãrti .