Competența Instanțelor Judecătorești în Materie Penală

CAPITOLUL I

NORMA JURIDICĂ ÎN MATERIE PENALĂ

Consideraţii istorice:

Aspecte istorice privind judecata penală

Normele care reglementează judecata penală au cunoscut numeroase modificări determinate de evoluţia societăţii româneşti.

În perioada de început a feudalismului şi după constituirea celor trei ţări româneşti ( Moldova, Voievodatul Transilvaniei şi Ţara Românească ) normele care reglementau aspectele privind judecata penală erau cuprinse într-un ansamblu normativ cunoscut sub denumirea de „ LegeaŢării " sau „ Obiceiul Ţării ".

„ Legea Ţării " nu avea o formă scrisă, formarea sa a avut loc pe baza obiceiurilor împământenite în cursul formării poporului român şi mai târziu după apariţia statelor româneşti. Se remarcă, în privinţa procedurii de judecată, un caracter unitar în toate cele trei ţări româneşti .

Organizarea statală românească nu a cunoscut în această perioadă principiul separaţiei puterilor, ea se caracteriza prin contopirea funcţiilor administrative cu cele judecătoreşti. Ca şef al statului, Domnul avea competenţe judecătoreşti generale, materiale şi teritoriale. Domnul judeca toate pricinile care i se înfăţişau împreună cu sfatul său. Pentru pricini mai complicate, Domnul delega pe unii membrii ai sfatului să facă cercetări pe baza cărora se pronunţau apoi hotărârile în cauză.

În calitate de judecător , fie că judeca împreună cu sfatul sau singur, Domnul dădea întotdeauna hotărârile judecătoreşti numai pe baza probelor administrate, orale sau scrise.

Prin delegare de la Domn toţi marii dregători aveau drept de judecată potrivit competenţelor lor în materie administrativă. Marii Vornici şi Marele Ban aveau competenţă în părţile de ţară aflate sub cârmuirea lor.

Vornicii , pârcălabii şi banii care conduceau judeţele şi ţinuturile judecau în circumscripţiile lor administrative. În târguri şi oraşe, pricinile se judecau de către şoltuzi Guzi ) şi 12 pârgari peste care se puteau suprapune dregătorii de stat.

La sate s-au păstrat instanţele formate din oameni buni şi bătrâni. Nu exista apel sau alte grade de jurisdicţie, dar părţile nemulţumite de o hotărâre dată puteau să redeschidă procesul la aceeaşi instanţă sau la organele de stat superioare. Nu exista autoritate de lucru judecat, dar se încerca o îngreunare în redeschiderea proceselor prin introducerea unor amenzi ( zăvească, gloabă, pradă ) aplicate părţii care ataca hotărârea.

Procedura de judecată se derula după concepţia că judecata trebuie să se realizeze după dreptate şi după obiceiul ţării. Probele puteau fi scrise şi orale; cele scrise erau cele oficiale ( hrisoavele, direstele şi cărţile domneşti) şi particulare ( zapisele ).

Probele orale constau din mărturia simplă, jurătorii şi jurământul cu brazda.

În epoca feudalismului dezvoltat „ legea ţării " a fost principalul izvor de drept, dar în paralel s-a aplicat şi dreptul scris, în forma pravilelor laice ori bisericeşti sau a codificării unor obiceiuri juridice.

Prima codificare legislativă cu caracter laic din istoria dreptului nostru a fost „ Cartea Românească de Învăţătură ", întocmită din ordinul lui Vasile Lupu ( în Moldova ) în anul 1646.

În Ţara Românească în 1652 din porunca domnului Matei Basarab a fost tipărită „ Pravila cea Mare " sau „ Îndreptarea Legii ". „ Îndreptarea Legii" era inspirată din „ Cartea Românească de Învăţătură " precum şi alte acte sau nomocanoane bizantine.

Dispoziţiile celor două pravile sunt în linii generale asemănătoare. În partea a II-a sunt cuprinse reglementări de drept civil, penal şi procesual .

În privinţa instanţelor judecătoreşti, acestea erau laice şi bisericeşti. Activitatea judiciară era marcată de confuzia atribuţiilor judecătoreşti şi administrative şi de inexistenţa specializării instanţelor, toate procesele , indiferent dacă erau civile sau penale, erau soluţionate de aceeaşi dregători.

Mijloacele de probă prevăzute de pravile erau: înscrisurile, martorii, jurământul şi expertizele. Judecătorul avea dreptul să aprecieze mărturiile în funcţie de condiţia specială a persoanelor.