Concedierea colectivă

1.Notiuni introductive

Prin concediere colectiva se intelege potrivit art.68 alin.1 din codul muncii,concedierea, intr-o perioada de 30 de zile calendaristice,din unul s-au mai multe motive (dificultati economice,transformari tehnologice,reorganizarea activitatii) care nu tin de persoana salariatului, a unui numar de:

a) cel putin 10 salariati, daca angajatorul care disponibilizeaza are incadrati mai mult de 20 si mai putin de 100 de salariati;

b) cel putin 10% din salariati, daca angajatorul care disponibilizeaza are cel putin 100 de salariati, dar mai putin de 300 de salariati;

c) cel putin 30 de salariati, daca angajatorul care disponibilizeaza are incadrari cel putin 300 de salariati.

Conform art.68 alin.2 din codul muncii “la stabilirea numarului efectiv de salariati concediati, potrivit alin.1 se iau in calcul si acei salariati carora le-au incetat contractele individuale de munca din initiative angajatorului, din unul sau mai multe motive,fara legatura cu persoana salariatului, cu conditia a cel putin 5 concedieri.

Potrivit Codului Muncii, desfiintarea locului de munca ocupat de salariatul ce este afectat de procedura concedierii collective trebuie sa aiba o cauza reala si serioasa.In practica se considera ca o cauza este reala, atunci cand este impusa de dificultatile economice ale angajatorului, si serioasa atunci cand se bazeaza pe motive obiective, motive ce nu tin de persoana salariatului, ci motive care au legatura cu activitatea angajatorului.

Mai mult, pentru ca o masura de concediere colectiva sa fie permisa potrivit legii, este necesar ca salariatii afectati sa nu se afle in cazurile in care concedierea este interzisa prin lege, si anume in situatii vulnerabile care nu le-ar permite sa caute noi locuri de munca ori sa urmeze cursuri ce i-ar califica pentru alte functii in alte societati.

De exemplu, este interzisa concedierea salariatilor sare se afla in incapacitate temporara de munca, stabilita prin certificate medical; pe durata in care femeia salariata este gravida, in masura in care angajatorul a luat cunostinta de acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere; pe durata concediului de maternitate; pe durata concediului pentru ingrijirea copilului in varsta de pana la 2 ani, sau in cazul copilului cu handicap, pana la implinirea varstei de 3 ani.Totusi, potrivit dispozitiilor Codului Muncii, aceste interdictii nu sunt aplicabile in cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizarii judiciare sau a falimentului angajatorului.

2.Norme juridice aplicabile

a) Reglementarea concedierii collective constituie o necessitate in conditiile economiei de piata. In present, reglementari de drept comun referitoare la concedierea colectiva sunt cuprinse in:

- Codul muncii, art.68-72;

- Ordonanta de urgent a Guvernului nr.98/1999 privind protectia sociala a persoanelor ale caror contracte individuale de munca vor fi desfacute ca urmare a concedierilor collective;

- Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei(art.86 alin.6)

b) In cadrul Uniunii Europene, acest domeniu este reglementat prin Directiva 98/95/CE privind armonizarea legislatiei statelor member relative la concedierea colectiva.

c) O prima problema care se impune a fi clarificata este aceea a raportului dintre Ordonanta de urgent a Guvernului nr.98/1999 privind protectia sociala a persoanelor ale caror contracte individuale de munca vor fi desfacute ca urmare a concedierilor collective si actul normative de baza, ulterior, respective Codul muncii.

3.Sfera de aplicare

Sfera de aplicare a normelor legale in materie de concediere colectiva implica analiza a doua laturi, respective cea a angajatorilor si cea a salariatilor

a) Cu privire la angajatori.

Sunt vizati, potrivit normelor legale, urmatorii angajatori:

- societatile comerciale (inclusive companiile sau societatile nationale);

- regiile autonome, indifferent de caracterul lor;

- unitati si institutii finantate din fonduri bugetare si extrabugetare.

Rezulta, sub aspectul naturii juridice a angajatorilor, ca, generic, normele de drept comun referitoare la concedierea colectiva au un camp de aplicare extins. Ele vizeaza atat operatorii economici cu capital de stat (societati comerciale, regii autonome), cat si societatile comerciale, indifferent de natura lor, avand capital integral sau majoritar privat, orice alte unitati aflate sub autoritatea administratiei publice (central sau locale), unitatile ori institutiile finantate din fonduri bugetare si extrabugetare.