Concediul și indemnizația de creștere a copilului

1. O privire de ansamblu asupra indemnizatiilor de maternitate din lume

Plata femeilor în perioada concediului de maternitate este o practică recunoscută pe plan internaţional. În Convenţia Naţiunilor Unite privind eliminarea oricăror forme de discriminare împotriva femeilor se menţionează:

„ Părţile vor lua toate măsurile posibile ( .) pentru a introduce concediul de maternitate plătit sau cu beneficii sociale comparabile, fără pierderea postului .”

Un aspect important privind protecţia socială a femeilor în concediul de maternitate este indemnizaţia de maternitate care ia forma unui venit care înlocuieşte salariul pe perioada de incapacitate temporară de muncă. Fără acest ajutor financiar, pierderea veniturilor pe durata concediului cumulată cu creşterea cheltuielilor în perioada de sarcina şi la naştere ar pune în dificultate financiară o mare parte dintre familii.

Ţările din Europa de Est au respectat o tradiţie privind protejarea femeilor pe timpul sarcinii şi au oferit beneficii materiale generoase pe perioada concediului de maternitate însă nivelul acestora a scăzut considerabil în perioada de restructurare a economiilor (cea mai importantă perioadă este cea postcomunistă în care nivelul indemnizaţiilor a scăzut foarte mult ). Între tările în curs de dezvoltare există discrepanţe foarte mari în ceea ce priveşte protecţia socială a maternităţii.

Un studiu realizat de Mercer Human Resource Consulting care are la bază analiza globală a condiţiilor de angajare şi a beneficiilor oferite în 60 de ţări din lume conţine o comparaţie a indemnizaţiilor primite în 6 luni de concediu ca procent dintr-un salariu de 25000 $ pe an. Pentru ţările din Europa de Est s-au obţinut valori cuprinse între 1762$ , în cazul Cehiei şi 2000$ , în cazul Rusiei până la 7962$ , în Polonia şi 8077$ în Ungaria.

Ţara care oferă cea mai mare protecţie socială pentru femeile însărcinate din Europa şi chiar din lume este Norvegia, unde o femeie angajată poate sa câştige 12.500$ în timpul celor 6 luni de concediu considerate în studiu. Beneficiile obţinute în Danemarca ajung până la suma de 10.556$, în Italia la 10.096$ iar în Suedia la 10.000$. Se observă o tendinţă generală pentru ţările nordice de a oferi femeilor beneficii generoase în perioada concediului de maternitate.

În clasamentul realizat pentru Europa, ţările care se situează la finalul acestuia sunt: Grecia, cu 2.083$ , Luxemburg cu 2.883$ şi Marea Britanie cu 4.000$. Este surprinzător cum Marea Britanie are indemnizaţiile atât de mici comparative cu celelalte ţări din UE deoarece Guvernul încearcă sa impună politici tot mai favorabile pentru familii. Începând cu 6 aprilie 2003, mamele din Marea Britanie au primit noi drepturi în timpul maternităţii (s-a mărit indemnizaţia cu aproximativ 7% iar durata concediului de maternitate s-a extins de la 18 la 26 de săptămâni) şi de atunci continuă să crească. Totuşi, aceste schimbări vor menţine Marea Britanie la coada clasamentului beneficiilor de maternitate.

Cu toate acestea, situaţia femeilor din Regatul Unit al Marii Britanii este mult mai bună decât a femeilor din multe alte ţări vorbitoare de limbă engleză din lume. Statele Unite ale Americii nu oferă nici un fel de indemnizaţie pentru viitoarele mămici pe scurta perioadă de concediu maternal. Într-un mod similar, în Australia se primeşte o alocaţie modestă din partea Guvernului de 285£.

Pe plan global, indemnizaţiile de maternitate par a fi mult mai mici comparativ cu cele din Europa, un caz excepţional fiind ţara cu unul dintre cele mai bune sisteme de protecţie socială a copilului, Brazilia. Aici, o femeie poate câştiga în timpul concediului de maternitate până la 98% din salariul mediu din ultimele 6 luni în care a fost angajată.

Valori mici ale indemnizaţiilor se obţin şi în ţările asiatice, precum Singapore şi Taiwan, unde o femeie are dreptul la 30% din salariul mediu anterior sarcinii.

Durata concediului de maternitate reflectă cultura specifică a ţării respective şi este influenţată de foarte mulţi factori precum religia, politicile sociale şi schimbările demografice la locul de muncă. Contrar unei logici bine întemeiate, nu există o corelaţie între durata concediului de maternitate şi nivelul beneficiilor obţinute. Unele ţări oferă concedii lungi dar indemnizaţii foarte mici, iar femeile nu îşi pot permite să rămână foarte mult timp în concediu sau să şi-l prelungească.

Ţările asiatice oferă cel mai scurt concediu de maternitate. Femeile din Singapore şi Taiwan au dreptul la 8 săptămâni de concediu iar în China la doar 10 săptămâni. Şi SUA se află tot la finalul acestui clasament cu doar 12 săptămâni de concediu de maternitate. La polul opus se află femeile din Australia şi Noua Zeelandă care au dreptul sa îşi ia concediu de până la 52 de săptămâni.

În Europa, ţările nordice deţin primele poziţii şi în această clasificare. Suedia oferă cel mai mare concediu dintre toate ţările lumii (96 de săptămâni), urmată de Danemarca, Italia şi Finlanda cu 50, 47 şi 44 de săptămâni de concediu de maternitate.

În tabelul de mai jos sunt sintetizate rezultatele acestui studiu. În funcţie de valoarea indemnizaţiei primită pe 6 luni de concediu, am calculat valoarea indemnizaţiei ca procent din salariul mediu brut lunar. De exemplu, pentru cazul Cehiei, o femeie care câştiga 25000$ pe an înaintea sarcinii primeşte pe perioada de 6 luni de concediu de maternitate o suma de 1762$. Această sumă este echivalentul a 3524$ pe an, reprezentând 14.1% din salariul respectivei persoane.