Concepția Codului Comercial Român cu Privire la Noțiunea de Comerciant

Capitolul I. Concepţia Codului comercial român cu privire la noţiunea de comerciant

Secţiunea I. Comercianţii:

Comerţul este exercitat de către persoane fizice sau persoane juridice care sunt sau nu comercianţi. Este concepţia Codului comercial român care, în art.3 prevede că legea comercială se aplică oricărei persoane care săvârşeşte fapte de comerţ obiective, indiferent de calitatea sa. Dacă însă faptele de comerţ sunt efectuate cu caracter profesional persoana respectivă devine comerciant. Potrivit art. 7 din Codul comercial sunt comercianţi aceia care pot face acte de comerţ, având comerţul ca o profesiune obişnuită şi societăţile comerciale.

În sensul art. 1 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 „comercianţii sunt persoane fizice care exercită în mod obişnuit acte de comerţ, societăţile comerciale, regiile autonome şi organizaţiile cooperatiste”. Odată dobândită calitatea de comerciant, toate actele juridice ale acestei persoane sunt prezumate a fi comerciale (art. 4 C. com.)

În conformitate cu art. 1 alin (3) din Legea nr.26/1990, prevederile acestei legi nu se aplică meseriaşilor şi ţăranilor care îşi desfac produsele din gospodăria proprie. De asemenea, dacă o fapta de comerţ obiectivă este săvârşită de o persoană, cu caracter accidental, deşi raportul juridic născut este supus reglementării comerciale, totuşi acea persoană nu poate fi considerată comerciant (art.9 C. com.). Situaţia este aceeaşi şi în cazul în care actul încheiat este o faptă de comerţ numai pentru una dintre părţile actului juridic; raportul juridic este supus reglementării dreptului comercial fără ca, prin aceasta, persoana pentru care actul nu este faptă de comerţ, să devină comerciant.

Cu toate că subiecte ale raporturilor comerciale pot fi atât comercianţii cât şi necomercianţii, totuşi, în principal, activitatea comercială se realizează de către comercianţi.

Este comerciant, în sensul Codului comercial român, orice persoană fizică, care săvârşeşte acte obiective de comerţ, în nume propriu şi ca o profesiune obişnuită (art. 7 C. com.) spre deosebire de societăţile comerciale care sunt comercianţi din momentul naşterii lor, fără să se mai ceară îndeplinirea vreunei condiţii.

Formulând o singură definiţie pentru ambele categorii, persoane fizice şi persoane juridice-societăţile comerciale, vom spune că:

sunt comercianţi acele persoane fizice sau persoane juridice care desfăşoară activitate comercială, adică o activitate de producere şi de circulaţie a mărfurilor.

În concepţia obiectivă a Codului comercial român este comerciant cel care :

1. exercită fapte obiective de comerţ;

2. săvârşeşte aceste acte în nume propriu;

3. efectuează acte de comerţ în mod sistematic, metodic, permanent, cu titlu de profesie obişnuită (comercianţii individuali).

4. exerciţiul comerţului se face în scop de câştig .

Persoanele juridice au calitatea de comerciant de la constituirea lor, în scopul de a exercita fapte de comerţ prevăzute de lege.

În doctrină, în locul noţiunii de comercianţi prevăzută în Codul comercial, se foloseşte noţiunea de întreprinzători, adică acele persoane care organizează o întreprindere.

De aceea, Codul comercial precizează noţiunea de comerciant şi, printr-o serie de dispoziţii, reglementează statutul juridic al comercianţilor. Codul comercial defineşte comerciantul persoană fizică nu prin apartenenţa sa la un grup profesional (sistemul subiectiv), ci prin actele şi operaţiunile, adică prin faptele de comerţ pe care le săvârşeşte cu caracter profesional. În privinţa persoanelor juridice, Codul comercial român se mulţumeşte să precizeze că au calitatea de comerciant şi societăţile comerciale. Deci, persoanele juridice au calitatea de comerciant dacă îmbracă forma juridică a societăţilor comerciale. În diverse acte normative adoptate după anul 1989 se foloseşte noţiunea de agenţi economici care acoperă toate categoriile de persoane care participă la circuitul comercial .

Conţinutul noţiunii a fost precizat în art. 2 al Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor (publicată în M.Of.nr.212/1992) . În acest articol, se precizează că agent economic este „orice persoană fizică sau juridică, care în cadrul activităţii sale profesionale fabrică , importă, transportă, sau comercializează produse ori părţi din acestea ori prestează servicii ”.

În noţiunea de agent economic, definită de acest text de lege se includ comercianţii persoane fizice, societăţile comerciale, regiile autonome, cooperativele de consum şi cooperativele de credit, cooperativele meşteşugăreşti, asociaţiile în participaţie, asociaţiile cu scop lucrativ fără personalitate juridică şi asociaţiile familiale, cu condiţia ca, în cazul acestor două asociaţii din urmă, să efectueze acte obiective de comerţ. Noţiunea de agent economic este mai mult o noţiune de ordin economico - administrativ decât o noţiune de ordin juridic. Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerţului şi Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale nu folosesc această noţiune, astfel că faţă de terminologia consacrată de Codul comercial român, de doctrină şi de jurisprudenţă, vom folosi în continuare noţiunea de comerciant, ca subiect al raportului de drept comercial.