Conceptualizarea Noului Management Public

I. CONCEPTUALIZAREA NOULUI MANAGEMENT PUBLIC

In Marea Britanie, Australia si Noua Zeelanda s-au implementat primele schimbari majore in

managementul public din perspectiva sistemului de valori cunoscut in literatura romana si straina de

specialitate sub numele de Noul Management Public (NMP).

Inca de la sfarsitul anilor 1990 (Hood, 1991; Pollitt, 1993; Ridley, 1996) NMP a ajuns sa fie

abordat ca si model special de transformare a sistemelor administrative bazat pe o serie de doctrine

administrative asemanatoare in care au dominat planurile reformei administratiei publice in

majoritatea tarilor OECD. NPM se refera la schimbarile structurale, organizationale si manageriale

care au avut loc in serviciile publice din aceste tari. Citandu-l pe Pollitt, NMP a fost in repetate randuri

recunoscut ca o viziune, o ideologie sau (mai prozaic spus) o grupare a unei serii de abordari si tehnici

manageriale (multe dintre ele imprumutate din sectorul privat). NMP este, asadar, inteles atat ca o concretizare a ideii de trasformare in continutul procesului de management cat si ca un sistem ideologic bazat pe valori atrase din sectorul privat pentru a fi implementate in organizatiile din sectorul public.

NMP reuneste valori care deplaseaza accentul de pe administratia publica traditionala

pe managementul public (Lane, 1994). Dupa cum reflecta si titlul lucrarii lui Clarke si Newman (1997),

The Managerial State, NMP isi orienteaza continutul spre managerialism. Modelul traditional de

organizare si furnizare a serviciilor publice, bazat pe principii ca ierarhia birocratica, planificarea

administrativa, centralizarea deciziei, controlul direct si independenta economica, sunt inlocuite cu un

management al serviciilor publice bazat pe o relatie directa cu piata (Stewart and Walsh, 1992; Walsh,

1995; Flynn, 1993), provenind din cultura capitalista. (Mascarenhas, 1993).

O analiza atenta a lucrarilor publicate pe aceasta tema sugereaza ca NMP nu reprezinta un tot

omogen, ci ar reuni, mai degraba o serie de elemente, care adesea se suprapun, reprezentand tendinte

ale reformei managementului public in tarile OECD. Componenetele si caracteristicile NMP au fost

identificate de o serie de autori, printre care Hood (1991, 1995), Dunleavy si Hood (1994), Flynn

(1993), Pollitt (1993;1994) si Summa (1997) si Borins (1994).

O imagine de ansamblu asupra valorilor privind NMP sustinute de autori de renume pe acest

subiect, este prezentata in tabelul 1. Se observa clar ca exista cateva paralele dar si suprapuneri

semnificative in felul in care este perceput NMP. Este important de retinut, de exemplu, ca punctul

initial de vedere al lui Hood nu a prezentat in mod explicit pozitia consumatorului de servicii in noul

context, dar a devenit o idee de baza a sustinatorilor acestei doctrine faptul ca in centrul atentiei se

pozitioneaza consumatorul de servicii publice, perceput ca si client al institutie publice.

Abordarea lui Osborne si Gaebler contine cateva diferente importante fata de abordarea

generala a NMP. Ei exprima increderea in actul de guvernare si apreciaza ca privatizarea nu este

singura, si, de multe ori, nici cea mai potrivita modalitate de transformare a sectorului public. in unele

cazuri, sustineau ei, birocratiile functioneaza mai bine (de ex. in siguranta sociala). In afara acestei

diferente, sunt multe valori comune cu privire la NMP care au fost sustinute de majoritatea

specialistilor, asa cum se poate observa in tabelul de mai jos.

Dupa cum a specificat si Hood (1991), cele doua orientari ale NMP sunt explicate prin

combinarea elementelor din cele doua grupe de abordare (vezi si Mellon, 1993). Asa cum se poate

observa, prima pune accentul pe managerialismul de genul afacerilor in sectorul public si pe libertatea

de a conduce, si se naste din traditia miscarii stiintifice de management (Hood, 1991:6-7; Ferlie et al.,

1996:11). Aceasta miscare neo-taylorista (Pollitt, 1993) a fost condusa de o continua cautare a

eficientei si, conform lui Hood: « a generat o serie de doctrine administrative bazate pe ideea de expertiza manageriala profesionala superioara expertizei tehnice, solicitand competente decizionale speciale pentru imbunatatirea rezultatelor organizationale dar si pentru dezvoltarea culturilor specifice si masurarea activa si ajustarea capacitatilor organizationale » (1991:6). Dupa cum a fost mentionat mai sus, sustinatorii NMP considera modelul birocratic Weberian ca fiind rigid, constrans de reguli,

generator de birocratii care se misca incet si sunt costisitoare, ineficiente si care nu reactioneaza in nici

un fel la nevoile celor care le folosesc.

Pe scurt, adeptii NMP considera ca limitele dintre sectorul public si cel privat se vor diminua

sau vor fi estompate, si, in timp, in ambele sectoare vor fi gasite aceleasi practici pentru un bun

management. Dupa cum au subliniat si Turner si Hulme , sustinatorii modelului NMP au

lansat cu multa convingere pe piata valorile esentiale ale acestuia si au convins potentialii adepti de

avantajele sale, cateodata sustinandu-le cererile cu dovezi concrete de economii substantiale facute in

cheltuielile publice de investitie si in serviciile publice

Valorile NMP au inceput sa fie aplicate prin intermediul unor puternice organizatii internationale si Bancii Mondiale. Care a fost experienta practica rezultata in implementarea NMP? Urmatoarea sectiune ia in atentie acest subiect, folosind practici ale NMP care reprezinta tendintele manageriale si de marketing in abordarea noului management public in procesul reformei. Acestea include

cateva aspecte. Unul din cele mai importante, din perspectiva NMP, este descentralizarea managementului public.