Conceptul și Rolul Creditului Extern Aplicat în Drept

Sinteza

Litigiile care se nasc prin neexecutarea contractelor comerciale internaţionale, se soluţioneaza de catre instanţele de arbitraj comercial internaţional.

Convenţia de arbitraj este clauza inserată de cele două părţi în contractul comercial internaţional prin care se stipulează asupra declanşării procedurii arbitrale, în eventualitatea apariţiei unui litigiu.

Arbitrii desemnaţi de către părţile litigante şi investite cu soluţionarea litigiului, vor rezolva cauza aplicând fondului litigiului, legea aleasă de părţi.

Procedura de arbitrare se finalizează într-o sentinţă sau hotărâre definitivă şi executorie, pe care părţile o execută cel mai adesea de bună voie.

Executarea hotărârii arbitrale de comerţ internaţional străine este supusă legislaţiei privind executarea hotărârilor judecătoreşti în vigoare în statul pe teritoriul căruia se aplică asemenea hotărâre.

A. ARBITRAJUL COMERCIAL INTERNAŢIONAL – CARACTERE, NATURĂ JURIDICĂ, FORME

1. Arbitrajul comercial internaţional, noţiuni introductive şi caracterele arbitrajului comercial internaţional

Marea majoritate a litigiilor ce se nasc prin neexecutarea contractelor comerciale internaţionale ca instrumente juridice de realizare a raporturilor economice intrnaţionale se soluţionează de către instanţele de arbitraj comercial internaţional.

Aplicarea unor regulamente de arbitraj cunoscute dinainte de către părţile contractante care permit evitarea regulilor de procedură instituite de o ţară, explică tendinţa de uniforă abordare a folosirii arbitrajului comercial internaţional în soluţionarea litigiilor ce pot eventual apărea din operaţiunile comerciale în cadrul contractelor comerciale internaţionale.

Totodată uzanţele comerciale internaţionale cu un larg câmp de aplicare sunt bine cunoscute de către arbitrii la care părţile au posibilitatea să apeleze la formarea organului arbitral. Realizând consensul în constituirea organului arbitral competent să soluţioneze orice litigiu ar apare între ele, părţile au posibilitatea unei mai bune promovări a intereselor lor, inclusiv a celor ce se referă la efectuarea unui volum redus de cheltuieli cu angajări de avocaţi şi deplasări la sediile instanţelor.

Celeritatea soluţionării litigiilor de către arbitrajul comercial internaţional realizată prin faptul că hotărârile arbitrale sunt definitive – inatacabile, precum şi recomandarea organismelor internaţionale de prevedere a unei clauze arbitrale în contractele comerciale internaţionale pe considerarea avantajelor la care ne-am referit în rândurile de mai sus, explică încă o dată temeiul şi justeţea practicii contractuale comerciale internaţionale în această materie.

Arbitrajul comercial internaţional se realizează în cadrul comerţului internaţional şi cuprinde în mod necesar un element de extraneitate prin care se află legat de un sistem străin, fapt pentru care, acest arbitraj nu poate fi niciodată unul naţional, ci numai arbitraj srăin sau internaţional.

Arbitrajului comercial internaţional îi sunt definitorii următoarele caractere:

1. caracterul arbitral care constituie o rezultantă a consensului părţilor contractante de a încredinţa litigiul unor arbitrii spre a-l judeca la un mod tranşant prin care se angajează implicit să accepte şi hotărârea ce se va pronunţa;

2. caracterul comercial, fiind o rezultantă a faptului că litigiile supuse spre soluţionare se nasc din operaţiuni determinate de contractele comerciale internaţionale, chiar dacă statele însăşi sau organismele publice sunt părţi ale acestor contracte comerciale.

3. caracterul internaţional este propriu-definitoriu arbitrajului comercial internaţional prin faptul că ele se realizează în cadrul dreptului comerţului internaţional şi conţine un element de extraneitate care îl leagă de un sistem de drept străin în raport cu dreptul naţional al uneia din părţile contractante care a acceptat convenţia contractuală a clauzei arbitrale.

În fundamentarea caracterului definitoriu al caracterului internaţional al arbitrajului comercial internaţional vin şi reglementările realizate prin Convenţia de la Geneva, 1927 şi Convenţia de la New York, 1952 asupra executării sentinţelor arbitrale străine. Astfel cum s-a pronunţat doctrina în materie, elementul hotărâtor în determinarea caracterului naţional sau internaţional al organului de justiţie îl constituie legea care guvernează arbitrajul respectiv.

Aşa fiind, ceea ce conferă arbitrajului comercial un caracter definitoriu internaţional este, în primul rând, natura raportului juridic aflat în litigiu. În această privinţă, elementele intrinseci ale operaţiunilor comerciale cu relevanţă economică-patrimonială proeminentă ocupă locul şi deţin argumentul prioritar.