Condițiile de Valabilitate ale Actului Juridic Civil

Introducere

„Binefacerea cea mai mare pentru oameni este să dea şi să trăiască sub legi civile bune, ele îmblânzesc puterea şi o ajută să se facă respectată ca şi cum ar fi înseşi justiţia. Ele au o influenţă asupra fiecărui individ, sunt implicate în principalele acte ale vieţii, îl însoţesc peste tot; sunt uneori unica morală a unui popor şi sunt întotdeauna parte componentă a libertăţii sale.”

Jean-Etienne Marie Portalis

În zilele noastre, viaţa oricărui om reclamă, aproape la orice pas cunoaşterea dreptului, înţeles ca îndreptar al conveţuirii sociale. Prin urmare a cunoaşte dreptul nu este un lux, ci o necesitate socială din ce în ce mai resimţită. Pentru aceasta se cere în primul rând cunoaşterea legilor, adică a regulilor de drept stabilite de puterea legiuitoare.

Am elaborat tema „Condiţille de validitate ale actului juridic civil” conştienţi fiind de dificultatea acesteia. Am considerat necesară studierea acestei teme, într-o actualitate în care abundenţa legilor şi schimbarea lor rapidă nu au răgazul de a fi reţinute în comportamentul cotidian al individului, simţim tot mai mult nevoia certitunii şi a siguranţei marilor instituţii ale dreptului civil.

În cuprinsul lucrării am sfolosit ca material bibliografic de referinţă în materie, atât Codul civil român în vigoare, cît şi Proiectul de Cod civil, intenţionând o raportare la legislaţia care va domina în curând acest domeniu.

Esenţiale pentru structura actului juridic, condiţiile de valabilitate ale acestuia, prin urmare caracterele din care este alcătuit, impun o studiere laborioasă a acestui domeniu. Susţinem această afirmaţie deoarece aceste elemente sunt indispensabile pentru ca actul juridic să fie valabil şi să producă efecte juridice.

În cuprinsul lucrării am considerat necesară dezbaterea în parte a fiecărei condiţii de validitate a actului juridic civil; în special am acordat o atenţie deosebită formei actului juridic civil, prin raportare la Proiectul de Cod civil.

Pentru punerea în practică a dezbaterilor din prima parte a lucrării am soluţionat prin studierea condiţiilor de validitate ale „Contractului civil de vânzare-cumpărare, încheiat în temeiul Legii privind autorizarea instituţiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională de a vinde personalului propriu unele locuinţe de serviciu pe care acestea le au în administrare, nr. 562/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Analiza acestui act bilateral a necesitat o dezbatere iniţială a itinerariului pe care l-a parcurs obiectul studiului de caz „unele locuinţa de serviciu”; iar pe parcursul analizei concrete consider că am supus dezbaterii toate elementele indispensabile pentru ca actul juridic să producă efecte în sfera Ministerului Apărării.

Prin analiza acestui act juridic consider că am contribuit la rezolvarea şi îmbunătăţirea problemelor pe care acesta le ridica.

Capitolul I

Teoria generală a actului juridic civil

Conturarea raporturilor juridice civile are loc în cele mai multe cazuri prin actul juridic. Sub acest aspect, actul juridic se diferenţiază net de alte conduite (acţiuni) umane. Cel ce săvârşeşte un act juridic civil este legat prin voinţa sa exteriorizată faţă de ceilalţi ale căror situaţii juridice se află într-o dependenţă în raport cu această atitudine manifestă.

Dacă motivaţia externă a recunoaşterii valabilităţii actului juridic civil se află în lege, o motivaţie internă se află fără îndoială şi în ideea de încredere: cei din jur trebuie să se poată baza că, ceea ce s-a declarat cu prilejul încheierii unui act juridic civil, se va respecta (excepţie: de pildă, testamentul este valabil chiar dacă nimeni în afară de testator nu ştie de existenţa sa). Trebuie să reţinem că recunoaşterea validităţii actului juridic civil trebuie căutată în primul rând în principiul autonomiei de voinţă care, simplu spus, stabileşte că orice persoană poate decide liber dacă încheie un anumit act juridic, cu cine îl încheie şi ce conţinut va avea un asemenea act.

1.1Conceptul de act juridic civil şi sensurile sintagmei de act juridic civil

Un complex de împrejurări relevante juridic şi cel puţin o voinţă exteriorizată de care legea leagă anumite consecinţe juridice alcătuiesc actul juridic. Voinţa exteriorizată reprezintă „sâmburele” actului juridic civil, cea care pune în mişcare crearea actului juridic, deci când lipseşte această voinţă nu avem de-a face cu un act juridic.

Codul civil îl defineşte prin speciile actului juridic civil (contracte speciale): contractul de donaţie, de vânzare-cumpărare, schimb, locaţiune, societate, mandat, comodat, împrumut, depozit, rentă-viageră şi tranzacţie. De exemplu contractul de vânzare-cumpărare este definit astfel: „Vinderea este o convenţie prin care două părţi se obligă între sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru şi aceasta a plăti celei dintâi preţul lui”.

Doctrina defineşte actul juridic civil în termeni esenţiali pentru toate categoriile de acte juridice civile.

Astfel, într-o definiţie unanim acceptată actul juridic civil este: „manifestarea de voinţă săvârşită cu intenţia de a produce efecte juridice, adică de a naşte, modifica şi stinge un raport juridic civil concret”

Din această definiţie putem conchide că elementele caracteristice actului juridic civil sunt următoarele:

-prezenţa unei manifestări de voinţă, care poate să provină de la una sau mai multe persoane fizice sau juridice;

-manifestarea de voinţă este exprimată cu intenţia de a produce efecte juridice civile;

-efectele juridice urmărite pot consta în a da naştere, a modifica sau a stinge un raport juridic civil concret ( prin acest element, actul juridic civil se delimitează de actele juridice din alte ramuri de drept);