Conflicetele de Munca

INTRODUCERE

Motto: “ Lucrătorii pretind că patronul câstigă prea mult şi deci cer sporirea salariilor. Patronii, din contră, pretind că pierd în întreprindere şi cer scăderea salariilor, ori sporirea orelor de muncă. Lucrătorii luptă pentru viaţă, patronii luptă pentru câştig. Iată conflictul.”

G.Taşcă. Politica socială a României (Legislaţia muncitorească), Bucureşti, Biblioteca monetară, economică şi financiară a României, 1940

Conflictele de muncă au fost considerate dintotdeauna o problemă extrem de delicată, iar majoritatea ţărilor o abordează cu o deosebită responsabilitate.

Peste tot în lume, starea conflictuală generală care declanşează greve, se naşte din confruntarea a doi „actori“ numiţi parteneri sociali, salariaţii reprezentaţi sau nu de sindicate şi angajatorii (patronatul).

O cauză esenţială a conflictelor de muncă care se finalizează, în general, prin grevă, sunt condiţiile de salarizare care determină în mod preponderent nivelul şi calitatea viaţii. Salariaţii nu doresc decât un standard de viaţă acceptabil. Din contră, în conflictele de interese totul se rezumă în lupta pentru satisfacerea unor nevoi diferite, salariaţii luptă pentru viaţă, în timp ce patronii îşi concentrează întreaga activitate pentru obţinerea de profit.

În limbajul fluent greva este asimilată de cele mai multe ori cu conflictul de muncă, poate pentru că timp de secole a fost considerată un fenomen violent ce se asimila cu politicul şi mişcările revoluţionare.

Într-adevăr, greva este un fenomen complex, manifestarea cea mai vizibilă a nemulţumirii salariaţilor, ultimatum-ul la care aceştia recurg pentru a-şi valorifica revendicările.

Această lucrare îşi propune să argumenteze existenţa acestui fenomen în fapt şi în drept, rolul grevei şi necesitatea reglementării ei.

De asemenea, am încercat realizarea unei analize comparative a reglementărilor ce privesc dreptul la grevă în sistemul nostru de drept, în raport cu normele adoptate în cadrul Organizaţiei Internaţionale a Muncii, Consiliul Europei şi al Uniunii Europene şi să demonstrăm că deosebirile dintre dreptul intern şi cel internaţional în această materie sunt în ultimă instanţă de gen şi nu de substanţă.

Adoptat prin asumarea răspunderii guvernamentale, Codul Muncii, intrat în vigoare în martie 2003, a fost conceput pentru armonizarea legislaţiei interne cu cea internaţională, în special cea comunitară. În acest sens, am urmărit să subliniem impactul lui în reglementarea conflictelor de muncă şi în special asupra grevei, dar şi contradicţiile şi criticile deja formulate în legătură cu unele prevederi.

În încercarea de a ţine pasul cu modificările legislative a rezultat o lucrare care exprimă, în fapt că indiferent de argumente, conflictul de muncă, în faza sa finală de grevă, este un fenomen normal şi inevitabil în raporturile de muncă, iar “dezastruoasele“ consecinţe care-l pot însoţi nu sunt rezultatul prezenţei conflictului în sine, ci în mod special al modului în care este abordat.

Aşadar, am considerat că pentru înţelegerea complexităţii conflictelor de muncă ar fi edificatoare afirmaţiile: “Conflictul este un aspect al tuturor fenomenelor naturale [...], o parte indispensabilă a vieţii, a schimbării, a creării de noi forme […]. Forţele se influenţează reciproc, la fel ca oamenii, care reprezintă la rândul lor nişte forţe, suntem influenţaţi de ceea ce influenţăm. Conflictul va înceta doar în condiţiile în care universul însuşi va atinge o stare de echilibru perfect, caz în care nu am mai exista. Viaţa însăşi, ca reprezentare este un mijloc de menţinere a dezechilibrului“.

CAPITOLUL I

NOŢIUNEA ŞI CLASIFICAREA CONFLICTELOR DE MUNCĂ.

SCURT ISTORIC PRIVIND REGLEMENTAREA CONFLICTELOR DE MUNCĂ

1.1. Noţiunea conflictelor de muncă

În evoluţia legislaţiei muncii un moment semnificativ îl reprezintă adoptarea Legii nr.168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă , ca o expresie a racordării conflictelor de muncă la realităţile pe care le impune economia de piaţa şi legislaţia comunitară europeană. Prin noua reglementare a conflictelor de muncă s-au creat condiţiile pentru promovarea unui nou Cod al muncii .

Legea nr. 168/1999 (legea cadru în domeniul conflictelor de muncă), cât şi noul Cod al muncii, utilizează sintagma conflict de muncă. La adoptarea acestei sintagme (conflict de muncă în loc de conflict colectiv de muncă ) s-a plecat de la faptul că pentru definirea conflictelor de muncă nu ar fi important numărul de participanţi, ci obiectul conflictului, incluzând în sfera ei şi conflictul individual de muncă.

Specific economie de piaţa este existenţa a doi parteneri sociali-patronii, organizaţi sau nu în organizaţii patronale şi salariaţii, organizaţi sau nu în organizaţii sindicale.

De regulă, aşa cum se precizează şi în art.1 din Legea 168/1999, ”raporturile de muncă stabilite între salariaţi şi unităţile la care aceştia sunt încadraţi se desfăşoară cu respectarea prevederilor legale, precum şi în condiţiile negociate prin contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă”.

În evoluţia firească a raporturilor de muncă dintre cei doi parteneri sociali, în anumite momente pot apărea unele stări tensionate, neînţelegeri, conflicte determinate de încălcarea sau nerespectarea în totalitate sau parţial a prevederilor legale sau cele convenite prin contractele colective de muncă sau contractele individuale de muncă.

Aceste conflicte, pentru a fi incluse în noţiunea de „conflicte de muncă”, trebuie să aibă ca obiect încălcarea de către una din părţi a raportului juridic de muncă, a unor interese cu caracter profesional, social sau economic, nesocotirea unor drepturi etc.