Consiliul Local

Introducere

Pentru a defini noţiunea de „consiliu local”, trebuie mai întâi să ne raportăm la dispoziţiile articolului 121 aliniatul (1) din Constituţia României, care stipulează că „autorităţile administraţiei publice, prin care se realizează autonomia locală în comune şi în oraşe, sunt consiliile locale alese şi primarii aleşi în condiţiile legii.” În completare, alin. (3) al aceluiaşi articol prevede că aceste autorităţi „se pot constitui şi

în subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor”.

În al doilea rând, această noţiune este definită şi în Legea 215/2001 (Legea administraţiei publice locale) la art. 21 alin. (1) „autorităţile administraţiei publice prin

care se realizează autonomia locală în comune şi oraşe sunt consiliile locale, comunale

şi orăşeneşti, ca autorităţi deliberative, şi primarii, ca autorităţi executive”.

Aşadar, consiliile locale sunt autorităţi deliberative ale administraţiei publice locale, prin care se realizează autonomia locală, având rolul de a rezolva treburile

publice din comune şi oraşe.1

Alte autorităţi ale administraţiei publice locale, alături de consiliile locale, sunt primarii, consiliile judeţene şi prefecţii. În doctrină există păreri diferite cu privire la încadrarea instituţiei prefectului în sfera administraţiei publice locale. Deşi Constituţia reglementează clar această instituţie în Capitolul V, Secţiunea a 2-a (Administraţia publică locală), unii autori consideră că prefectul este un reprezentant al Guvernului, o „autoritate desconcentrată în judeţe”. Între aceste instituţii ale administraţiei locale nu există raporturi de subordonare, ci doar relaţii de colaborare, cooperare şi conlucrare.2

Toate aceste instituţii se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice. Autorităţile publice locale au dreptul de a hotărî în toate problemele de interes local, deoarece le este transferată competenţa administrativă şi financiară de la nivelul administraţiei publice centrale.

Această delegare a competenţei îşi găseşte utilitatea în concepţia conform căreia la nivelul statului, alături de interesele generale se regăsesc şi interesele locale, între acestea existând o interdependenţă reciprocă. Astfel, puterea centrală permite colectivităţilor locale, fie ele comune, oraşe sau judeţe, să-şi soluţioneze problemele locale prin autorităţi administrative proprii, sub controlul autorităţii statale.3

Toate aceste unităţi administrativ-teritoriale au personalitate juridică, astfel încât pot avea în proprietate bunuri atât din domeniul privat, ca persoane juridice civile, cât şi bunuri din domeniul public de interes local, ca persoane juridice de drept public.4

Componenţa şi constituirea consiliilor locale

Consiliile locale sunt compuse din consilieri aleşi prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, în condiţiile stabilite de Legea privind alegerile locale 67/2004.

Numărul membrilor fiecărui consiliu local se stabileşte prin ordin al prefectului, în funcţie de numărul locuitorilor comunei, oraşul sau municipiul, raportat de Institutul Naţional de Statistică la data de 1 ianuarie a anului în curs sau, după caz, la data de 1 iulie a anului care precede alegerile, conform tabelului următor:

Numărul locuitorilor comunei, Numărul

Oraşului saual municipiului consilierilor

- până la 1.500 9

- între 1.501 şi 3.000 11

- între 3.001 şi 5.000 13

- între 5.001 şi 10.000 15

- între 10.001 şi 20.000 17

- între 20.001 şi 50.000 19

- între 50.001 şi 100.000 21

- între 100.001 şi 200.000 23

- între 200.001 şi 400.000 27

- peste 400.000 31

Excepţie de la acest criteriu de alocare a numărului de consilieri o face Consiliul Gendral al Municipiului Bucureşti compus din 55 de membri conform legii în vigoare.

Constituirea consillilor locale se face în termen de 20 de zile de la data desfăşurării alegerilor. Convocarea consilierilor locali aleşi, pentru şedinţa de constituire se face de către prefect. La această şedinţă pot participa prefectul sau reprezentanntul său, dar şi primarul chiar dacă procedura de validare a mandatului acestuia nu a fost finalizată.

Şedinţa este legal constituită dacă participă cel puţin două treimi din numărul

consilierilor aleşi conform O.U.G. nr. 20/2008 (s-a revenit la la textul iniţial al legii).

Astfel, dacă nu se poate asigura această condiţie la prima şedintă, aceasta se va

organiza, în aceleaşi condiţii, peste 3 zile la convocarea prefectului. Dacă nici la a doua convocare reuniunea nu este legal constituită, se va proceda o nouă convocare de către prefect, în aceleaşi condiţii. În situaţia în care consiliul nu se poate reuni nici la a treia convocare datorită absenşei, făra o motivaţie temeinică, a consilierilor, prefectul (nu instanşa) va declara vacante, prin ordin locurile consilierilor aleşi care au lipsit nemotivat de la cele 3 convocări anterioare (nu de la oricare dintre cele trei convocări), dacă aceştia nu pot fi înlocuiţi cu supleanţii înscrişi în listele de candidaţi se vor organiza alegeri pentru completare, în termen de 30 zile, în condiţiile Legii privind alegerea autorităţilor administraţiei publice locale.1

Ordinul prefectului prin care se declară vacante locurile consilierilor ce au lipsit nemotivat poate fi atacat de cei în cauză la instanţa de contencios administrativ în termen de 5zile de la comunicare, iar hotărârea instanţei este definitivă şi irevocabilă.2

Reţinem cele două posibilităţi consacrate prin lege pentru cazul în care nici la a treia convocare nu este prezentă cel puţin majoritatea consilierilor aleşi şi validaţi:

- înlocuirea consilierilor care au absentat nemotivat cu supleanţii înscrişi pe listele de candidaţi respective;

- dacă nu se reuşeşte prima variantă, se organinzează alegeri parţiale de completare în termen de 30 de zile.