Constrangerea Fizica si Morala

Imagine preview
(8/10 din 3 voturi)

Acest proiect trateaza Constrangerea Fizica si Morala.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 103 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 8 puncte.

Domeniu: Drept

Cuprins

CAPITOLUL 1 CONSIDERATII GENERALE PRIVIND CAUZELE CARE
ÎNLATURA CARACTERUL PENAL AL FAPTEI 5
1.1. PRELIMINARII 5
1.2. CARACTERUL PENAL AL FAPTEI PREVAZUTE DE LEGEA
PENALA SI CAUZELE CARE ÎNLATURA ACEST CARACTER 8
1.2.1. Notiunea de caracter penal al faptei 8
1.2.2. Cauzele care înlatura caracterul penal al faptei 9
1.2.3. Clasificarea cauzelor care Înlatura caracterul penal al faptei12
CAPITOLUL 2 CONSTRÂNGEREA FIZICA-CAUZA CARE ÎNLATURA
CARACTERUL PENAL AL FAPTEI15
2.1. Notiunea de constrângere fizica si caracterizarea ei 15
2.2. CONSTRÂNGEREA FIZICA ÎN DREPTUL POZITIV 20
2.2.1. Istoric si legislatie comparata20
2.2.2. Constrângerea fizica în dreptul penal român 22
2.2.2.1. Istoricul reglementarii în. codurile penale anterioare 22
2.2.2.2. Situatia în legea penala în vigoare24
2.3. CONOTATII PSIHOLOGICE PRIVITOARE LA CONSTRÂNGEREA
FIZICA25
2.3.1. Rolul determinant al factorului volitiv în cadrul constrângerii fizice 25
2.3.2. Non agit, sed agitur 28
2.4. CONDITIILE CONSTRÂNGERII FIZICE 31
2.4.1. Consideratii generale 31
2.4.2. Conditia savârsirii unei fapte prevazuta de legea penala 31
2.4.3. Conditia existentei si exercitarii actiunii de constrângere asupra fizicului
unei persoane 32
2.4.4. Conditia imposibilitatii celui constrâns de a putea rezista actiunii de
constrângere 37
CAPITOLUL 3 CONSTRÂNGEREA MORALA - CAUZA CARE ÎNLATURA
CARACTERUL PENAL AL FAPTEI40
3.1. Notiunea de constrângere morala si caracterizarea ei 40
3.2. CONSTRÂNGEREA MORALA ÎN DREPTUL POZITIV44
3.2.1. Etape principale în evolutia istorica a constrângerii morale 44
3.2.2. Constrângerea morala si excluderea infractiunii 47
3.2.2.1. "Coacta voluntas tamen voluntas"47
3.2.2.2. Justificarea utilitara48
3.2.2.3. Identitatea mobil  scop50
3.2.3. Constrângerea morala în dreptul penal român 51
3.2.3.1. Istoricul reglementarii în codurile penale anterioare51
3.2.3.2. Situatia în legea penala în vigoare53
3.3. COORDONATA SOCIALA SI COORDONATA AFECTIVA ALE
CONSTRÂNGERII MORALE 55
3.3.1. Libertatea55
3.3.2. Frica56
3.4. CONDITIILE CONSTRÂNGERII MORALE58
3.4.1. Consideratii generale 58
3.4.2. Conditia exercitarii unei constrângeri prin amenintare asupra unei
persoane de catre o alta persoana 59
3.4.3. Conditia expunerii la un pericol grava celui amenintat sau a altei
persoane 64
3.4.4. Conditia savârsirii faptei penale datorita inevitabilitatii pericolului 67
3.5. AMENINTAREA SI PERICOLUL - ATRIBUTE ALE CONSTRÂNGERII
MORALE72
3.5.1. Amenintarea - mijloc de realizare a constrângerii morale 72
3.5.2. Pericolul 75
CAPITOLUL 4 PREZENTAREA COMPARATIVA SI A CONCURSULUI
CONSTRÂNGERII FIZICE SI MORALE CU ALTE CAUZE CARE FAC CA
FAPTA SA NU CONSTITUIE INFRACTIUNE 78
4.1. CONSIDERATII GENERALE78
4.2. CONSTRÂNGEREA FIZICA SI CONSTRÂNGEREA MORALA 79
4.3. CONSTRÂNGEREA FIZICA SAU MORALA SI EROAREA DE FAPT 80
4.4. CONSTRÂNGEREA FIZICA SAU MORALA SI LEGITIMA APARARE 81
4.5. CONSTRÂNGEREA FIZICA SAU MORALA SI STAREA DE
NECESITATE 83
4.6. CONSTRÂNGEREA FIZICA SAU MORALA SI CAZUL FORTUIT 85
4.7. CONSTRÂNGEREA MORALA SI CONSTRÂNGEREA LA DAREA DE
MITA 85
CAPITOLUL 5 EFECTE JURIDICE SI ASPECTE PROCESUALE90
5.1. EFECTELE JURIDICE ALE CONSTRÂNGERII FIZICE SI MORALE90
5.1.1. Înlaturarea caracterului penal al faptei si a raspunderii penale 90
5.1.2. Înlaturarea raspunderii civile 93
5.2. ASPECTE PROCESUALE94
CONCLUZII98
ABREVIERI100
BIBLIOGRAFIE 101

Extras din document

1.1. PRELIMINARII

Infractiunea, raspunderea, pedeapsa. Acestea sunt cele trei institutii din cadrul dreptului penal în jurul carora graviteaza toate reglementarile legii penale.

Între cele trei institutii exista o strânsa interdependenta, în sensul ca: pedeapsa se impune, ca efect al raspunderii penale, numai dupa ce infractorul a fost tras la raspundere, iar raspunderea" ca o consecinta juridica a savârsirii infractiunii, va interveni numai daca s-a savârsit o infractiune.

În antichitate, infractiunea reprezinta o simpla fapta materiala care antrena o raspundere obiectiva, iar pedeapsa se aplica criminalului, indiferent daca actiona sau nu cu vinovatie. Infractiunea era definita ca "o deviere de la ordinea ideala", ceea ce însemna existenta unei prezumtii generale de raspundere.

Totusi, Codul Hamurabi, legile sacre egiptene, legile grecesti si mai ales, dreptul roman, faceau distinctie între fapta intentionata, fapta din culpa si cazul fortuit, admitând astfel ideea unei raspunderi subiective. Acest fapt ne demonstreaza ca raspunderea penala obiectiva de care aminteam ramâne doar o exceptie în legislatiile din antichitate.

Singurul temei al raspunderii penale este infractiunea. Potrivit articolului 17 alineat 1 C. pen., infractiunea este "fapta care prezinta pericol social, savârsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala". Acestea sunt cele trei trasaturi esentiale ale infractiunii, iar neîndeplinirea cumulativa a acestora duce la inexistenta infractiunii, a caracterului penal al faptei si, implicit, a raspunderii penale.

În sistemul codului penal român în vigoare, pentru ca raspunderea penala sa reprezinte garantia legala ca un cetatean sa poata fi pedepsit, trebuie ca faptuitorul sa se poata manifesta în mod liber, adica sa poata actiona în cunostinta de cauza, de altfel, sa savârseasca cu vinovatie o fapta care prezinta pericol social si este prevazuta de legea penala cu conditia sa nu existe vreo cauza care face ca fapta sa nu constituie infractiune.

Prin legea penala se stabilesc norme de conduita în concordanta cu interesele societatii carora membrii ei li se pot conforma. Legea penala reglementeaza infractiunile si pedepsele, raspunderea penala a infractorului si acesteia, motiv pentru care, tot ea, trebuie sa prevada situatiile, starile, împrejurarile sau cazurile,care înlatura caracterul penal al faptei.

De-a lungul timpului, s-a constatat ca nu a existat vreo legislatie penala care sa nu fi reglementat cazurile în care aplicarea unor pedepse aparea, din punct de vedere moral si juridic, ca inadmisibila. Desi denumirile acestor cazuri, precum si cadrul lor de reglementare, s-au schimbat atât de la epoca la epoca, cât si de la legislatie la legislatie, în esenta se refereau la aceleasi realitati umane: cazul fortuit, forta majora, nebunia, constrângere a morala, eroarea, minoritate a etc.

S-a cautat a se da o reglementare sistematica acestor cauze care înlatura incidenta legii penale. Astfel, în literatura juridica penala, cauzele care înlatura caracterul penal al faptei au fost împartite în doua categorii:

- cauze de neculpabilitate (de neimputabilitate);

- cauze justificative (bazate pe dreptul de a le savârsi).

În prima categorie erau cuprinse cauze precum: nebunia, minoritatea, constrângerea morala, eroarea de fapt; iar în a doua categorie, cauzele: legitima aparare, starea de necesitate, constrângerea fizica, cazul fortuit.

Fisiere in arhiva (1):

  • Constrangerea Fizica si Morala.doc