Cuprins
- CAPITOLUL 1: INTRODUCERE 3
- 1.1. Noţiunea contenciosului administrativ 3
- 1.2. Scurt istoric privind contenciosul administrativ în România 6
- 1.3. Categorii de contencios administrativ 8
- 1.4. Instanţele de contencios administrative 11
- CAPITOLUL 2: CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV OBIECTIV 14
- 2.1. Noţiunea şi caracteristicile contenciosului administrativ obiectiv 14
- 2.2. Prevederi comparative între Legea 69/1991 şi Legea 215/2001 privind administraţia publică locală şi modificările aduse de Legea 340/2004 privind instituţia prefectului şi Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ în domeniul exercitării controlului legalităţii actelor administrative 16
- 2.2.1. Prevederi ale Legii 69/1991 privind administraţia publică locală 16
- 2.2.2. Prevederi ale Legii 215/2001 privind administraţia publică locală 17
- 2.2.3. Modificări aduse de Legea 340/2004 privind instituţia prefectului 18
- 2.2.4. Modificări aduse le Legea 554/2004 20
- 2.2.4.1. Modificări în sfera subiectelor de sezină 20
- 2.2.4.2. Modificări referitoare la termenul de exercitare a acţiunii 22
- 2.3. Tutela administrativă în contextul noii legi a contenciosului administrativ şi aspecte practice privind realizarea controlului de legalitate a actelor administrative de către prefect 23
- 2.3.1. Tutela administrativă în contextul noii legi a contenciosului administrativ 23
- 2.3.1.1. Controlul exercitat de prefect 23
- 2.3.1.1.1. Actele supuse controlului de legalitate 23
- 2.3.1.1.2. Termenul de sesizare a instanţei 24
- 2.3.1.2. Controlul exercitat de Agenţia Naţională a funcţionarilor publici 26
- 2.3.1.2.1. Scurtă prezentare a Agenţiei Naţionale a funcţionarilor publici 26
- 2.3.1.2.2. Atribuţiile stabilite de noua lege a contenciosului administrativ 27
- CAPITOLUL 3: PROCEDURA CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV OBIECTIV 29
- 3.1. Subiectele de sezină 29
- 3.1.1. Ministerul Public ca subiect de sezină 29
- 3.1.2. Avocatul Poporului 30
- 3.1.3. Consideraţii cu privire la alte persoane de drept public care pot sesiza instanţele de contencios administrativ. 31
- 3.2. Regimul juridic al acţiunii în contencios obiectiv 31
- 3.2.1. Temeiul juridic 31
- 3.2.2. Obiectul actiunii în contencios obiectiv 32
- 3.2.3. Capacitatea procesuală şi calitatea procesuală activă 32
- 3.2.3.1. Legitimarea procesuală activă 32
- 3.2.3.2. Legitimarea procesuală pasivă 33
- 3.2.4. Competenţa materială a instanţei investită cu soluţionarea cauzei 33
- 3.2.5. Recursul administrativ prealabil în contenciosul administrativ obiectiv 34
- 3.2.5.1. Natura juridică a solicitării de reanalizare a actului 34
- 3.2.5.2. Termenul de recurs graţios 34
- 3.2.5.3. Finalitatea procedurii prealabile 35
- 3.3. Procedura în faţa primei instanţe 37
- 3.3.1. Acţiunile în faţa instanţei de contencios administrativ 37
- 3.3.2. Condiţiile de admitere şi admisibilitate pe fond ale acţiunii de contencios administrativ 37
- 3.3.3. Termenul de sesizare a instanţei 38
- 3.3.4. Citarea părţilor 39
- 3.3.5. Intervenţia în interes propriu în contenciosul obiectiv 39
- 3.3.6. Sarcina probatorie pe fondul acţiunii în contenciosul obiectiv 40
- 3.3.7. Judecarea cererilor 41
- 3.4. Aspecte privind judecarea recursului 42
- CAPITOLUL 4: PRACTICĂ JUDICIARĂ 43
- 4.1. Practica administrativă în domeniul controlului de legalitate exercitat de prefect 43
- 4.2. Cazuistica 52
- CONCLUZII SI PROPUNERI 62
- BIBLIOGRAFIE 65
Extras din proiect
CAPITOLUL 1: INTRODUCERE
1.1. Noţiunea contenciosului administrativ
Contenciosul administrativ reprezintă, sintetic, ansamblul de reguli juridice privind soluţionarea pe cale jurisdicţională a litigiilor administrative Etimologic, noţiunea derivă din latinescul contendo, contendere, care evocă ideea unei înfruntări prin luptă, în sens metaforic însă, adică între interese contrarii
Raportându-se la cadrul juridic instituit în ţara noastră după 1989, respectiv la reglementările cuprinse în Constituţia României din 2003, Legea Contenciosului administrativ nr.554/2004 precum şi la alte acte normative, prof. V.I. Prisacaru dă următoarea definiţie: „prin contencios administrativ înţelegem activitatea de soluţionare, cu putere de adevăr legal, de către instanţele de contencios administrativ, competente, potrivit legii, a conflictelor juridice în care cel puţin una din părţi este un serviciu public administrativ, iar conflictul juridic s-a născut din adoptarea sau emiterea unui act administrativ de autoritate ilegal ori din refuzul de a rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege ”.
O altă definiţie, mai nuanţată, o dă prof. Antonie Iorgovan: ”Legislaţia în vigoare ne obligă să privim noţiunea de contencios administrativ într-un sens strict şi într-un sens larg. În sens larg, vom înţelege prin contencios administrativ litigiile de competenţa instanţelor judecătoreşti, dintre un organ al administraţiei publice, respectiv, un funcţionar public sau, după caz, o structură autorizată să presteze un serviciu public, pe de o parte, şi alt subiect de drept, pe de altă parte, în care organul public sau funcţionarul public apare ca purtător al autorităţii publice. Într-un sens mai restrâns (cel mai frecvent), noţiunea de contencios administrativ evocă totalitatea litigiilor de competenţa secţiilor de contencios administrativ ”
Astfel, în dreptul administrativ termenul de contencios a început să fie utilizat pentru a delimita căile de atac jurisdicţionale împotriva operaţiunilor şi actelor administrative de recursurile administrative obişnuite.
Un recurs (cale de atac) căpăta caracter jurisdicţional ori de câte ori autoritatea care-l soluţiona avea calitatea de judecător.
În felul acesta s-a ajuns, atât în doctrină cât şi în legislaţie, să se utilizeze în mod curent termenii: contencios administrativ; acţiuni de contencios administrativ; instanţă de contencios administrativ; legea contenciosului administrativ; hotărâri de contencios administrativ.
Noţiunea de contencios administrativ are două sensuri principale:
- Un sens material, referitor la activitatea de soluţionare a unor conflicte de interese sau a unor conflicte juridice, implicând natura litigiilor propuse spre soluţionare
- Un sens organic/formal, referitor la organele competente să soluţioneze asemenea conflicte, respectiv totalitatea instanţelor judecătoreşti abilitate să verifice, prin secţiile de contencios administrativ, legalitatea actelor şi faptelor administrative contestate.
În aceste sens, Constituţia României prevede, în articolul 52, alin.1 că „persoana vătămată într-un drept ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea la termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.”
În prezent, în România, activitatea de contencios administrativ este realizată în temeiul dispoziţiilor legii 554 din 2004 si al articolelor 2, 3 şi 4 din Codul de Procedură Civilă, soluţionarea litigiilor dintre componentele sistemului de administraţie şi orice altă persoană fizică sau juridică fiind dată în competenţă secţiilor de contencios administrativ de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de la Curţile de Apel, Tribunalurile Judeţene şi al Municipiului Bucureşti.
Astfel, activitatea desfăşurată de instanţele de contencios administrativ constă în soluţionarea unui conflict juridic, în care cel puţin una din părţi este o autoritate a administraţiei publice, un funcţionar al acesteia sau un serviciu public administrativ.
Organele ce înfăptuiesc această activitate special creată nu sunt distincte, ci fac parte din sistemul organelor judecătoreşti. Obiectul acţiunii în contencios administrativ poate fi:
- Anularea ori modificarea unui act administrativ;
- Obligarea autorităţii administrative la rezolvarea unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege;
- Repararea pagubei ce i-a fost cauzată prin emiterea actului administrativ, respectiv prin refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege.
Putem concluziona că „prin contencios administrativ se înţelege activitatea de soluţionare de către instanţele competente, potrivit legii, a conflictelor în care cel puţin una din părţi este organ al administraţiei publice, un funcţionar al acesteia ori un serviciu public administrativ, conflicte născute din acte administrative ilegale, ori din refuzul de a rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege”.
Suntem în prezenţa unui contencios de plină jurisdicţie in cazurile în care instanţa de contencios administrativ este competentă să anuleze ori să modifice actul administrativ atacat, să oblige organul autorităţii publice să rezolve o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege şi să acorde daune cauzate de autoritatea publică particularului prin actul administrativ de autoritate adoptat sau emis, ori prin refuzul de a rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Contenciosul Administrativ.doc