Cuprins
- CAPITOLUL I. CONSIDERAŢII GENERALE CU PRIVIRE LA OBLIGAŢIILE CIVILE
- SECŢIUNEA I
- NOŢIUNI INTRODUCTIVE. SCURT ISTORIC
- SECŢIUNEA a II–a
- DEFINIŢIA OBLIGAŢIEI. TERMINOLOGIE
- SECŢIUNEA a III-a
- NOŢIUNEA DE CONTRACT CIVIL.
- DEFINIŢIA CONTRACTULUI
- SECŢIUNEA a IV-a
- ACORDUL DE VOINŢĂ, ELEMENT ESENŢIAL AL CONTRACTULUI. PRINCIPIUL LIBERTĂŢII CONTRACTUALE ŞI LIMITELE SALE
- A) Principiul libertăţii contractuale;
- B) Limitele voinţei părţilor;
- C) Neajunsurile. Principiul libertăţii contractuale;
- D) Intervenţia statului pentru inlăturarea acestor neajunsuri.
- SECŢIUNEA a V-a
- ROLUL, FUNCŢIILE SI EVOLUŢIA CONTRACTULUI
- CAPITOLUL II. CLASIFICAREA CONTRACTELOR
- SECŢIUNEA I
- NECESITATEA UNOR CLASIFICĂRI ŞI CRITERIILE DE CLASIFICARE
- SECŢIUNEA a II-a
- CLASIFICAREA CONTRACTELOR DUPĂ SCOPUL URMĂRIT DE PĂRŢI
- 2.1. CONTRACTELE CU TITLU ONEROS
- 2.1.1. Subclasificarea contractelor cu titlu oneros în contractele comutative şi contractele aleatorii
- A. Contracte comutative.
- B. Contractele aleatorii.
- 2.2. CONTRACTELE CU TITLU GRATUIT
- 2.2.1. Clasificarea contractelor cu titlu gratuit în contractele dezinteresate şi liberalităţi
- A. Contractele dezinteresate
- B. Liberalitatea
- SECŢIUNEA a III-a
- CLASIFICAREA CONTRACTELOR DUPĂ MODUL DE FORMARE
- 3.1. CONTRACTELE CONSENSUALE
- 3.2. CONTRACTELE SOLEMNE
- 3.3. CONTRACTELE REALE
- SECŢIUNEA a IV-a
- CLASIFICAREA CONTRACTELOR DUPĂ CONŢINUTUL LOR
- 4.1. CONTRACTELE SINALGAMATICE
- 4.2. CONTRACTELE UNILATERALE
- SECŢIUNEA a V-a
- CLASIFICAREA CONTRACTELOR DUPĂ EFECTELE PRODUSE
- 5.1. CONTRACTELE CONSTITUTIVE DE DREPTURI
- 5.2. CONTRACTELE GENERATOARE DE DREPTURI DE CREANŢĂ
- SECŢIUNEA a VI-a
- CLASIFICAREA CONTRACTELOR DUPĂ MODUL DE EXECUTARE
- 6.1. CONTRACTELE CU EXECUŢIE IMEDIATĂ
- 6.2. CONTRACTELE CU EXECUŢIE SUCCESIVĂ
- SECŢIUNEA a VII-a
- CLASIFICAREA CONTRACTELOR DUPĂ CUM SUNT SAU NU NOMINALIZATE ÎN LEGISLAŢIA CIVILĂ
- 7.1. CONTRACTELE NUMITE
- 7.2. CONTRACTELE NENUMITE
- SECŢIUNEA a VIII-a
- CLASIFICAREA CONTRACTELOR DUPĂ UNELE CORELAŢII EXISTENTE ÎNTRE ELE
- 8.1. CONTRACTELE PRINCIPALE
- 8.2. CONTRACTELE ACCESORII
- SECŢIUNEA a IX-a
- CLASIFICAREA CONTRACTELOR DUPĂ MODUL ÎN CARE SE EXPRIMĂ VOINŢA PĂRŢILOR
- 9.1. CONTRACTELE NEGOCIATE
- 9.2. CONTRACTELE DE ADEZIUNE
- 9.3. CONTRACTELE OBLIGATORII
- BIBLIOGRAFIE
- CONCLUZII
Extras din proiect
CAPITOLUL I
CONSIDERAŢII GENERALE CU PRIVIRE LA OBLIGAŢIILE CIVILE
SECŢIUNEA I
NOŢIUNI INTRODUCTIVE. SCURT ISTORIC
Teoria generală a obligaţiilor este cheia de boltă a dreptului civil. Şi mai mult, se poate afirma ca ea constituie baza întregii construcţii a ştiinţei dreptulu, mai ales a dreptului privat.
Putem spune că teoria generala a obligaţiilor a fost, atât înainte de Codul Civil Francez, cât şi de atunci până astăzi, transformată, adoptată şi dezvoltată, în pas cu viaţa, în raport cu mutaţiile sociale şi economice ale vremurilor. Aşadar, a evoluat odată cu evoluţia societăţii. Şi este firesc să fie aşa, deoarece s-a spus: „Dreptul este o faţă a vieţii şi viaţa nu este staţionară. Dacă s-ar opri pe loc, ar însemna moarte”, .
Cuvântul „obligaţie” derivă din latinescul obligaţio (singular) – obligationes (plural) care poate însemna datorie, sarcină, îndatorire. Corespondentul în limba franceza este „obligation”.
Aşadar, în limbajul uzual, cuvântul „obligaţie” înseamnă îndatorire, datorie, sarcină asumată sau impusă.
În sens juridic, în dreptul roman („obligatio”), în dreptul francez ca sursă de inspiraţie pentru Codul Civil Român şi în dreptul civil român, cuvântul „obligaţie” desemnează o anumită legatură (relaţie): legătura juridică prin care o persoană poate fi constrânsă să dea (dare), să facă (facere) sau să nu facă (non facere) ceva.
În acest context se învederează cu claritate sensul tehnic (valoarea juridică) a termenului de obligaţie în drept, în general, şi în dreptul civil, în special: în drept în general, pentru ca termenul de „obligaţie” primeşte considerare în mai toate ramurile dreptului, conţinutul său diferind în raport cu natura sa, natură ce ţine de fiecare domeniu de reglementare în parte (de fiecare ramură de drept); şi în dreptul civil, în special, pentru ca această ramură a dreptului cunoaşte un important segment de reglementări consacrate obligaţiilor (obligaţii civile), iar ştiinţa dreptului civil, un important compartiment dedicat analizei normelor corespunzătoare în strânsă legatură cu consecinţele şi nazuinţele din care s-a născut, adică, în legatură cu relaţiile (realităţile) sociale reglementate.
Oamenii intra între ei, în legături dintre cele mai diverse: economice, politice, de familie, spirituale, etc. Dacă o astfel de legătură este reglementată de o normă de drept, suntem în prezenţa unui raport juridic şi dacă această normă apaţine dreptului civil, suntem în prezenţa unui raport juridic de drept civil. Întreaga existenţă a omului este o ţesătură nesfârşită de legături; numai cele mai importante dintre ele sunt preluate de drept pentru a le face obligatorii.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Contractele.doc