Contractele Bancare

1.NOTIUNI GENERALE

Contractul constituie principalul izvor de obligaţii. Importanţa sa ca mijloc de stabilire a celor mai variate relaţii dintre persoanele fizice şi juridice se învederează în toate domeniile de activitate, de la cele mai simple nevoi ale oamenilor (ca procurarea celor necesare traiului) până la dezvoltarea unei economii de piaţă competitive şi la stabilirea relaţiilor internaţionale în cele mai diferite domenii. Contractul ce guvernează desfăşurarea activităţii de creditare a societăţilor bancare este contractul bancar.

Operaţiunile bancare se desfăşoara prin intermediul contractelor bancare, obiectul lor fiind constituit de operaţiunile bancare cuprinse in art. 11 şi în Legea privind activitatea bancară. Clienţii societăţilor comerciale bancare incheie frecvent contracte specifice acestui domeniu al activităţii comerciale.

Contractul bancar reprezintă acordul de voinţă prin care o parte (banca sau alt comerciant) se obligă să efectueze operaţiunile bancare prevăzute de lege (operaţiuni pasive, active, operaţiuni conexe) faţă de cealaltă parte (client) care se obligă să respecte clauzele contractuale specifice contractului incheiat.

2.CARACTERELE JURIDICE

Contractul bancar prezintă următoarele caractere juridice: consensual, sinalagmatic,comutativ, cu titlu oneros.

a)contractul bancar este un contract bilateral (sinalagmatic), adică dă naştere la obligaţii in sarcina ambelor părţi

b)contractul este cu titlu oneros, ceea ce inseamnă că ambele parti urmăresc obţinerea unor foloase patrimoniale

c)contractul este comutativ, existenţa şi întinderea obligaţiilor născute în sarcina părţilor sunt certe şi deci cunoscute chiar din momentul încheierii contractului

d)contractul este consensual, acordul părţilor fiind necesar şi suficient pentru încheierea valabilă a contractului.

3)CONDITII DE FOND

I.Consimţamântul părţilor capabile

Contractele bancare pot fi încheiate numai prin consimţământul neviciat al părţilor capabile.

a)Consimţământul băncii

Existeţa consimţământului băncii nu poate fi dedusă din simpla oferta adresată publicului, ca în cazul unei vânzări comerciale de bunuri mobile sau ca în cazul prestării unor servicii.

Consimţământul băncii trebuie să fie exprimat în formă scrisă şi individualizat prin raportare expresă la un client şi la un contract bancar precis determinat. Aşadar, nicio ofertă a băncii adresată publicului în general nu poate genera pentru bancă obligaţia de a incheia un contract concret. Ea poate refuza oricând şi orice client, fără a fi obligată să-şi motiveze refuzul de a contracta.

Consimţământul băncii se exprimă prin reprezentatul ei legal, desemnat de consiliul de administraţie sau prin funcţionarul bancar însărcinat cu această operaţiune.

b)Consimţământul clientului

Consimţământul clientului trebuie să emane de la o persoană cu capacitate deplină de exerciţiu. În consecinţă persoana fizică pusă sub interdicţie şi minorul sub 14 ani îşi vor exprima consimţământul prin reprezentatul legal, iar minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă (14-18 ani) va fi asistat de pesoana care îl ocroteşte. Clientul persoană juridică îşi va exprima consimţământul prin persoana fizică desemnată ca reprezentant potrivit legii sau statutului propriu.

Acest consimţământ trebuie să fie neviciat de eroare, dol sau violentă. Totodată consimţământul clientului trebuie să fie dat in deplină cunoştintă cu privire la conţinutul şi efectele contractului bancar.

Pentru realizarea acestei ultime condiţii, banca trebuie să-şi îndeplinească obligaţia de informare.

c)Obligaţia de informare

În practică, consimţământul clientului rezultă din semnarea formularului redactat de bancă. Contractul bancar are, în acest sens, natura unui contract de adeziune, cu clauze prestabilite de bancă .

Acest formular conţine însă numai clauzele esenţiale ale contractului. De aceea banca este obligată să informeze clientul asupra tuturor condiţiilor contractelor bancare, a tuturor angajamentelor reciproce ale părţilor.

Din natura contractului decurge consecinţa că toate clauzele care atenuează răspunderea băncii sau care conferă acesteia drepturi specifice (cum ar fi dreptul de a rezilia unilateral şi intempestiv contractul incheiat sau de a majora dobânda pe parcursul executării contractului de credit) sunt opozabile clientului şi produc efecte juridice numai dacă există certitudinea că aceste clauze au fost cunoscute şi acceptate de client în momentul semnării contractului.

Distinct de aceste clauze, contractul se consideră completat de drept cu normele legale în vigoare şi cu uzurile bancare. Obligaţia de informare nu cuprinde şi aducerea lor la cunoştinta clientului.