Contractul Comercial de Vânzare Internațională

I. Definirea şi caracterele juridice ale contractului comercial de vânzare internaţională.

Primele schimburi de valori materiale s-au realizat în forma lor cea mai simplă cunoscută sub denumirea de troc. Pasul hotărâtor în evoluţia vânzării internaţionale a fost făcută odata cu inventarea de către fenicieni a etalonului intermediar de măsurare a valorilor, moneda sub diversele ei forme. Astefel s-a trecut de la schimbul în natură la vânzare-cumpărare. Identificarea schimburilor comerciale s-a petrecut în perioada de glorie a Imperiului Roman. Schimbul economic marfă-bani l-a urmat construcţia juridică a contractului de vânzare–cumpărare. Pe măsura separării producţiei de consum, a accentuării diviziunii muncii la început pe plan naţional şi apoi pe plan internaţional, comerţul sub forma vânzării-cumpărării s-a dezvoltat continuu.

Vânzarea internaţională are drept rol, să faciliteze circulaţia mărfurilor între producătorii si consumatorii din diferite ţări. Acest rol determină conţinutul contractului de vânzare-cumpărare ca operaţiune juridică. Transpunerea unor asemenea operaţiuni comerciale, se realizează prin activităţi economice diferite: expedierea, asigurarea, transportul, decontarea preţului, asigurarea pe credite; necesare transferării în fapt şi în drept a proprietăţii bunurilor materiale de la vânzător la cumpărător.

Pe plan juridic, documentul care consfinţeşte efectele unor asemenea activităţi este contractul de vânzare-cumpărare.

1.1. Definiţia contarctului de vînzare –cumpărare:

În literature de specialitate contractul de vânzare internaţională este definit ca fiind actul juridic prin care una din părţi, denumită exportator,aparţinând unui anumit stat, se obligă să strămute proprietatea unui bun al său către cealaltă parte, numită importator, aparţinând unui alt stat, care la rândul său se obligă să plătescă exportatorului preţul bunului vândut.

Potrivit definiţiei în dispoziţiile art. 1294 Codul civil roman, contractul de vânzare-cumpărare este o convenţie prin care două părţi se obligă între sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui bun şi acesta a plătii celei dintâi preţul bunului.

Contractul commercial de vînzare internaţională se distinge faţă de contractul comercial de vânzare-cumpărare de drept comun, prin faptul că pe lângă elementele esenţiale care definesc contractul de vânzare –cumpărare, potrivit Codului civil, art.1294, el trebuie să cuprindă şi anumite caractere specifice si anume:comercialitatea şi internaţionalitate.

În definirea comercialităţii în dreptul commercial intern sunt cunoscute doua concepţii specifive:

- Concepţia subiectivă

- Concepţia obiectivă

- Concepţia mixtă (îmbină criteriile celor doua concepţii şi se aplică în unele legislaţii).

Concepţia subiectivă ia în considerare calitatea părţilor la raportul juridic, potrivit căreia, operaţiunile efectuate de un comerciant în exerciţiul profesiei sale sunt considerate acte sau fapte de comerţ, deci comercialitatea coboară de la persoană la actul sau faptul juridic.

Concepţia obiectivă are în vedere, obiectul suplimentării, adică activitatea comercială. Potrivit acestei concepţii actele şi faptele de comerţ sunt operaţiunile pe care legea le determină ca atare, indiferent de calitatea şi voinţa părţilor. În acest caz, comercialitatea urcă de la actul sau faptul juridic la persoană.

Potrivit dreptului comerţului internaţional, caracterul comercial prezintă relevanţă juridică, în ceea ce priveşte legea aplicabilă contractului de vânzare comercială internaţională. Astefel, în ceea ce priveşte efectele vânzării, competenţa de a determina caracterul civil sau comercial, revine legii contractului.

Altă trăsătură ce distinge vânzarea comercială internaţională de vânzarea –cumpărarea de drept comun este caracterul internaţional. Caracterul internaţional al vânzării nu rezultă numai din simpla prezenţă a unor elemente de extraneitate, ca la raporturile de drept internaţional privat, ci este determinat după criterii proprii, chiar dacă acestea, constituie în acelaşi timp elemente de extraneitate.