Contractul de Leasing

1. Contractul de leasing

1.1. Generalitati

Leasing-ul se integreaza tehnicilor moderne de contractare, mai cu seama in comertul international. Necesitatea lui a fost dictata de ritmul alert al comertului, al cererii si ofertei, al progresului tehnic, care implica decizii si investitii imediate, ce depasesc uneori posibilitati de autofinantare ale intreprinzatorului si capacitatile de creditare de care acesta dispune.

Avand caracterul unei operatiuni complexe si inedite, leasing-ul reprezinta o "forma speciala de creditare, dar nu financiara, ci in bunuri, prin care se realizeaza o imbinare de interese, fara a nega scopurile divergente ale partilor contractante" .

Leasing-ul s-a afirmat in ultimele decenii - indeosebi in S.U.A. si in tarile Europei Occidentale - "ca metoda de finantare pe termen mediu si lung si prin aceasta ca factor de promovare a vanzarilor, in particular a exporturilor" .

Multitudinea operatiunilor de leasing au starnit preocuparea comunitatii internationale de a elimina obstacolele existente in calea operatiunilor de leasing, pentru stabilirea unor anumite reguli uniforme de drept civil si comercial, menite sa echilibreze interesele partilor participante la asemenea operatiuni si sa adapteze regulile traditionalului contract de locatiune la relatiile triunghiulare, generate de operatiunile de leasing.Aceasta preocupare s-a concretizat in Conventia UNIDROIT asupra leasing-ului financiar international.

In tara noastra contractul de leasing este compatibil cu principiile noastre de drept si dispozitiile legale in vigoare. In lipsa unei reglementari juridice exprese, partile interesate in incheierea unor operatiuni de leasing, recurgand la institutiile clasice existente, se pot inspira din Conventia internationala UNIDROIT asupra leasing-ului financiar.

1.2. Definitia si caracterele contractului de leasing

In doctrina juridica romana, leasing-ul a fost definit ca fiind "acea operatiune juridica prin care o persoana (de obicei o societate specializata) cumpara un bun spre a-l inchiria imediat unei alte persoane, numita utilizator (de obicei o intreprindere) care la sfarsitul contractului de locatiune are un drept de optiune si anume: de a continua contractul de locatiune, de a-l rezilia ori de a cumpara lucrul respectiv, contra unui pret convenit in asa fel, incat sa se tina seama, cel putin in parte, de varsamintele efectuate cu titlul e chirie (adica de amortizarea lucrului pe aceasta cale) si deci de valoarea lui reziduala" .

Pornindu-se de la elementele Conventiei UNIDROIT, leasing-ul a fost definit ca "operatiunea prin care o parte (finantatorul) incheie la indicatia unei alte parti (utiliza-torul) un contract de furnizare cu o a treia parte (furnizorul) in virtutea caruia dobandeste un material in conditiile aprobate de utilizator, in partea care il priveste pe el si incheie un contract de leasing cu utilizatorul, prin care ii da dreptul sa foloseasca materialul in schimbul unei chirii" .

In contractul de leasing intervin mai multe persoane :

- finantatorul operatiunii, cumparatorul bunului sau creditorul, care de obicei este o societate specializata;

- furnizorul sau vanzatorul, constructorul, producatorul sau fabricantul lucrului;

- utilizatorul, locatarul, clientul solicitarilor sau beneficiarul lucrului.

Elementele definitorii ale leasing-ului implica mai multe raporturi juridice:

- un contract de vanzare-cumparare incheiat de producator, in calitate de vanzator si finantator, care urmeaza sa crediteze operatiunea propriu-zisa de leasing, in calitate de cumparator;