Contractul de leasing

Leasing-ul a apărut pentru prima dată în Statele Unite ale Americii, ca mai apoi, treptat, să pătrundă și în alte țări, îndeosebi în Europa.

Leasing-ul a fost determinat în apariția sa de cauze obiective. Astfel, în S.U.A., în Marea Britanie și în alte țări erau întâmpinate greutăți în finanțarea afacerilor, ca urmare a rigidității formelor și procedeelor existente.

Oamenii de afaceri simțeau nevoia dotării societăților lor comerciale cu echipamente moderne, în condițiile în care utilajele din dotare se învecheau, mai ales ca efect al uzurii lor morale. Formula cumpărării unor bunuri de la vânzător, în scopul închirierii lor acelor clienți care aveau nevoie de ele, a apărut ca o formulă salvatoare și eficientă.

Leasing-ul este actualmente, pe plan internațional, unul din cele mai răspândite mijloace de realizare a finanțărilor.

Problema esențială pe care o ridică noțiunea de „contract de leasing” o reprezintă existența sau inexistența unui asemenea contract.

Se pune întrebarea: este leasing-ul un contract sau o operațiune formată dintr-un complex de contracte? Deși se aseamănă cu contratele de închiriere, vânzare în rate, cât și de locațiune viageră, leasing-ul ca natură juridică este o modalitate contractuală de finanțare la termen.

Leasing-ul era, până nu demult, un contract întâlnit mai cu seamă în legislația comercială internațională, fiind impus de noile realități economice și pe plan național, ca un adevărat contrat complex.

Leasing-ul a fost definit, în Legea „cu privire la leasing” ca fiind un contract, în a cărui bază o parte (locator) se obligă la cererea unei alte părți (locatar) să-i asigure posesiunea și folosința temporară a unui bun, achiziționat sau produs de locator, contra unei plăți periodice (rată de leasing), iar la expirarea contratului să respecte dreptul de opțiune al locatarului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul sau de a face să înceteze raporturile contractuale.

Conform art. 923, Cod civil al R.M., nr. 1107/2002, prin contractul de leasing creditorul finanțator (locatorul) se obligă să dobândească în proprietate sau să producă bunul mobil specificat în contract și să-l dea în posesiune și folosință, pentru o perioadă determinată în contract, celeilalte părți (locatar), iar aceasta se obligă la plata în rate a unei sume de bani (redevență).

Obiectul contractului de leasing pot fi orice bunuri mobile sau imobile, cu excepția:

− bunurilor scoase din circuitul civil sau a căror circulație este limitată prin lege;

− terenurilor agricole;

− bunurilor consumptibile;

− obiectelor proprietății intelectuale care nu pot fi cesionate.

Elementele definitorii ale contractului de leasing sunt cumpărarea unor bunuri în scopul închirierii lor; închirierea acestor bunuri în scopul unei redevențe locative; folosirea acestor bunuri de către client în scopuri profesionale; latitudinea clientului să achiziționeze bunul respectiv la sfârșitul locațiunii.

În contractul de leasing sunt implicate mai multe părți, și anume:

− locatorul, persoană fizică sau juridică ce practică activitate de întreprinzător și transmite, în condițiile contractului de leasing, locatarului, la solicitarea acestuia, pentru o anumită perioadă, dreptul de posesiune și de folosință asupra unui bun al cărui proprietar este, cu sau fără transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului la expirarea contractului;

− locatarul, persoană fizică sau juridică ce primește, în condițiile contractului de leasing, în posesiune și folosință bunul specificat în contract, pentru o anumită perioadă, în schimbul achitării ratelor de leasing.

În cazul în care locatarul este persoană fizică care nu practică activitatea de întreprinzător, operațiunea de leasing cade sub incidența legislație cu privire la protecția consumatorului;

− vânzătorul (furnizorul), persoană fizică sau juridică care vinde locatorului, în condițiile contractului de vânzare cumpărare încheiat cu locatorul sau ale contractului complex încheiat cu locatorul și cu locatarul, bunul solicitat de locatar.

Prin intermediul acestui contract, locatorul obține beneficii importante, vânzătorul are o piață asigurată pentru produsele sale, iar locatarul are posibilitatea să-și procure mașinile și utilajele fără investiții prea mari.

În plus el realizează reducerea cheltuielilor de producție și de credite pentru plăți.