Controlul Actelor de Comandament cu Caracter Militar

Tulburata de activitate, alterata uneori de pasiuni sau deformata uneori de unele convingeri intuitive, gândirea umana nu s-a dovedit capabila sa duca pâna la capat coerent si obiectiv anuminte rationamente. S-a impus asadar necesitatea interventiei succesive si riguroase de rationament. Cu siguranta, planeta noastra divizata de considerente geografice, economice, religioase, politice, etnice se confrunta cu idei antagoniste care genereaza conflicte sau aliante. În aceasta lume, nu numai o data, logica a devenit nula în fata irationamentului, iar adevarul a fost guvernat de pasiuni. Societati ostile, în care pacea cedeaza crizei si uneori razboiului, exacerbeaza tensiuni si complica existenta umana. Lumea a devenit un mecanism complex, iar pentru a-l întelege si stapâni trebuie sa facem apel la cercetare stiintifica.

Parte componenta a acestei lumi, decurgând din laturile sale antagoniste, actiunea militara este complexa prin natura sa. Generalul Beautere aprecia ca ea se exprima prin socul a doua vointe mereu imprevizibile, uneori irationale. Rezolvarea conflictului impune protectia fortelor si mijloacelor de lupta ce poate varia considerabil în functie de parametrii resurselor morale, nivelului tehnologic si virtuozitatea tehnica.

În contextul actual comandantul are nevoie de cât mai multe informatii pentru ca deciziile luate sa nu implice o serie de urmari nedorite. El trebuie sa aiba în vedere nu numai rezultatul dorit al actiunilor de lupta, dar si implicatiile juridice care decurg în urma acestora.

Procesul decizional la nivelul administratiei militare incumba responsabilitatea comandantilor de a asimilia o insemnata cantitate de informatii, de a procesa aceste informatii si de a lua decizii pe aceste considerente în situatii de pace sau de criza/razboi care sa vizeze activitatea strict militara a oamenilor din subordine. Acest proces se finalizeaza prin emiterea de acte de comandament cu careacter militar.

Complexitatea activitatilor militare si importanta savârsirii misiunii armatei, în general, a proiectat de-a lungul timpului o anumita pozitie a legiuitorului fata de notiunea de act de comandament cu caracter militar si mai ales fata de interventia puterii judecatoresti în procesul militar decizional.

Lucrarea de fata îsi propune sa analizeze aaceste aspecte cu implicatii directe în dreptul pozitiv românesc.

Studiul de fata se bazeaza pe o vasta bibliografie, care mi-a oferit sprijinul stiintific necesar elaborarii lui. Multe lucrari sunt depasite din punct de vedere al relatiei cu evolutia si dinamica legislatiei actuale sau determinarilor de ordin milirar care au suportat transformari substantiale, fapt ce a necesitat documentarea din surse având uz restrâns  propriu Armatei României  fiind inevitabil la un moment dat aportul personal.

Lucrarea se axseaza pe câteva idei principale care capata contur în capitolele prezentate. Astfel, CAPITOLUL I este unul introductiv care prezinta clarificari asupra particularitatilor celor trei stari  pace, criza, razboi  în care se poate afla la un moment dat statul român sau o subunitate militara si, implicit, comandantii, emitenti ai actelor de comandament cu caracter militar, având în vedere si elementele de comanda si control caracteristice, dar si raportul administratiei militare cu administratia publica.

Capitolele II si III trateaza problematica actelor de comandament cu caracter militar si respectiv controlului acestei categorii de acte. Asadar, în CAPITOLUL II se arata istoricul, se delimiteaza sfera si se prezinta regimul juridic al actelor de comandament militar, iar CAPITOLUL III prezinta într-o maniera inedita controlul administrativ, neadministrativ, si exceptarea de la controlul judecatoresc a actelor de comandament cu caracter militar.

Demersul personal pentru realizarea lucrarii nu ar fi fost posibil fara ajutorul conducatorului stiintific MIHAELA POPA, careia îi adresez multumiri.

PARTEA I: REPERE DE ORDIN TEORETIC

CAPITOLUL I : RAZBOIUL, SITUATII DE CRIZA SI PACEA. ADMINISTRATIA MILITARA

1. Razboiul, situatii de criza si pacea. Notiune.

Pentru a întelege problematica actelor de comandament cu caracter militar este necesar sa deosebim foarte clar între cele trei situatii în care se pot gasi la un moment dat militarii, sa vedem cine întocmeste si ce documente trebuie întocmite în fiecare dintre aceste situatii si ce anume confera aceste drepturi celor însarcinati cu astfel de misiuni.

În Vechiul Testament, uci¬derea lui Abel de catre Cain se produce la câtiva ani dupa creatie. În ultimii 3400 de ani umanitatea nu a cunoscut decât putin peste 250 de ani de pace; peste 8.000 de tratate de pace au fost încalcate sau denuntate: poate trai, oare, fiinta umana fara razboi si fara a ucide? De-a lungul timpului, din diverse motive, omenirea a trecut prin numeroase razboaie, ceea ce a facut ca cei implicati sa noteze la lectii învatate modalitatile si procedeele prin care cei victoriosi au câstigat, iar cei învinsi nu. Toate acestea au facut ca astazi sa putem sa vorbim despre arta razboiului, despre arta militara. Pornind de la aceasta idee trebuie sa constientizam importanta studierii problemei pacii, crizelor si a razboaielor.

Maiestria prin care un comandant isi conduce fortele armate aflate în subordine a devenit stiinta, iar modul în care sistemul militar functioneaza a devenit model pentru administratia militara. Complexitatea actiunilor desfasurate în cadrul acestui sistem o regasim adaptata în mediul civil, prin ceea ce numim management, adica aceea stiinta care la început se numea administratie.

Însa, înainte de a ajunge sa discutam despre starea de razboi, trebuie sa avem întelegere asupra notiunii de pace. Daca vom consulta un dictionar vom vedea ca pacea este definita ca stare a unui stat care nu este în razboi. Gaston Bouthoul este de parere ca pacea este starea normala a societatilor. O reflectie a lui J. Jaurès ilustreaza asimetria dintre starea de razboi si pace: Pentru a face pace, trebuie ca toti sa fie de acord; pentru declansarea razboiului, este suficient unul singur.