Controlul constituționalității legilor

Controlul constitutional trebuie sa formeze un obiect de studiu iar in lipsa, supramatia legii piezandu-si aplicabilitatea practica, si ramanand un simplu principiu de drept constitutional, fara un sistem de garantii care sa faca din Constitutie actul normativ cu forta juridica suprema. De aceea, stabilirea sistemului de garantii trebuie sa fie o preocupare permanenta pentru constitutionalisti, in randul acestor garantii, un rol aparte, trebuind sa ocupe sanctiunile aplicate in cazurile in care Constitutia este incalcata.

Suprematia Constitutiei

Constitutia are o valoare juridica superioara fata de orice alta norma de drept. In consecinta, toate actele normative adoptate de Parlament si Guvern, precum si actele emise de celelalte autoritati publice trebuie sa se conformeze normelor si principiilor constitutionale. In Constitutie se gaseste voina suprema a poporului in ceea ce priveste obiectivele si intrumentele de exercitare a puterii politice. Normele constitutionale sunt cele prin care se fixeaza principalele instrumente de guvernare, se stabilesc autoritatile care vor infaptui guvernarea si raporturile ce se stabilesc intre acestea. In plus, Constitutia este sediul drepturilor si liberatilor cetatenesti si este factorul structurat al ordinii juridice, careia ii furnizeaza urmatoarele principii: egalitatea tuturor cetatenilor, legalitate, neretroactivitatea legilor. Constitutia nu are relevanta numai fata de celalalte acte normative. Astefl, activitatea politica, in general, cum ar fi partidele politice, trebuie sa fie in conformitate cu dispozitiile constitutionale.

Sistemele constitutionale moderne prevad, in acest sens, sanctiuni pentru incalcarea prevederilor Legii fundamentale, fie de autoritatile statale care desfasoara o activitate politica propriu-zisa, cum este de exemplu presedintele statului, fie de catre partidele politice. Astfel, Curtea Constitutionala a Romaniei sau Tribunalul constitutional sunt competente sa se pronunte constitutionalitatii partidelor politice . De asemenea, una dintre indatorile presedintele statului este de a veghea la respectarea de catre toate celelalte autoritati publice, organisme neguvernamentale, cetateni, partide politice, sindicate a Constitutiei Romaniei (potrivit Constitutiei, art.80, alin 2).

Asigurarea suprematiei Constitutiei inseamna totodata, asigurarea stabilitatii sociale si a ordinii juridice in stat. Datorita acestei suprematii a Constituiei, Legiuitorul Constituant a stabilit o ierarhie a actelor normative, iar in fruntea acestora fiind Legea fundamentala. Ei ii urmeaza legile constitutionale, legile organice, legile ordinare, ordonantele, hotararile Guvernului.

In sistemul constitutional romanesc, legile constitutionale nu sunt tinute strict sa respecte textele Constitutiei, intrucat prin intermediul lor se revizuieste Legea fundamentala. Legea constitutionala este o exceptie de la principiul suprematiei Constitutiei. Legea prin care se modifica Constitutia trebuie sa se incadreze astfel ordinii constitutionale existente. Suprematia Constitutiei este doar un principiu. In toate Constitutiile scrise trebuie sa apara un mecanism special, care sa asigure o superioriate normelor instituite de puterea constituanta fata de legile ordinare, in sensul ca ele nu pot fi modificate decat tot de puterea care le-a instituit, cu respectul unor forme si garantii speciale, diferite de cele ale legilor ordinare .

Notiunea de control al constitutionalitatii legilor

Intelegem prin control al constitutionalitatii legilor ansamblul dispozitiilor normative care reglementeaza activitatea de verificare a conformitatii legilor si altor acte normative cu dispozitiile Legii fundamentale .Aceste norme se regasesc in Constitutie. Pentru a verifica conformitatea unei legi cu dispozitiile constitutionale, au fost propuse, in principal 3 sisteme, cum ar fi: controlul exercitat de catre un organ politic; controlul exercitat printr-un organ jurisdictional; controlul exercitat de opinia publica. Controlul exercitat de catre un organ politic si controlul exercitat printr-un organ jurisdictional mai sunt cunoscute si sub denumirea de control preventiv si, respectiv , control posterior .

Potrivit art. 154 din Constitutie, Consiliul Legislativ va examina intr-un termen de 12 luni de la infiintare sa conformitatea legislatiei cu noua Constitutie si va face Parlamentului sau, dupa caz, Guvernului, propuneri corespunzatoare.

Controlul constitutionalitatii legilor exercitat de un organism politic

Acest gen de control este unul controversat, deoarece organismul investit cu prerogativevele de control al constitutionalitatii legilor votate de Parlament ar aparea ca o autoritate care ar exercita o a parta putere in stat. Aceasta putand sa infirme vointa parlamentarilor, care sunt exponenti ai vointei suverane a poporului. De fapt, acest control politic al constitionalitatii nu intervine cu nimic asupra prerogativelor Parlamentului si se exercita in baza Constitutiei. Prima daca acest control constitutional a avut loc la Paris. Autorul acestei initiative a fost abatele Sieyes, care a propus infiintarea unui “Juriu constitutional”, care era organizat ca un corp de reprezentanti ai poporului investiti cu atributia speciala de a judeca reclamatiile impotriva oricaror atingeri care ar fi aduse Constitutiei . Insa aceasta initiativa nu a foat acceptata, urmand mai apoi sa fie introdus cu noua Constitutie un “Senat Conservator” alcatuit din 80 de membri care aveau dreptul de a interveni in caz de neconstitutionalitate a legilor adoptate de corpul legistativ, inainte de a fi promulgate de Primul Consul. Un asemenea tip de control a fost instituit, in Pricipatele Romane prin Conventia de la Paris din anul 1858.