Corupția

Introducere

Societatea contemporană a ajuns într-un moment când se poate spune că fenomenul corupţiei are dimensiuni universale, având un impact direct asupra dezvoltării economice şi sociale; necesitatea analizei acestui fenomen se impune îndeosebi din cauza influenţei negative deosebite pe care îl are acest flagel asupra tuturor păturilor şi categoriilor sociale.

Faptul că fenomenul corupţiei a existat din cele mai vechi timpuri, constituind până în prezent unul dintre cele mai grave şi mai răspândite comportamente ale unor persoane cu funcţii de răspundere, este o afirmaţie ce nu suscită îndoială.

Actualizarea problemei se impune mai ales din cauza impactului negativ, foarte puternic al fenomenului corupţiei asupra democraţiei statului, echităţii sociale, a justiţiei şi a respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În ultimul timp se creează impresia că lupta împotriva corupţiei a ajuns la apogeu.

Lucrarea dată constituie o încercare de a aborda problema corupţiei şi a formelor ei sub aspectul teoretic al dreptului penal şi criminologiei. Deoarece criminologia este o ştiinţă complexă de studiu, lucrarea conţine referiri la aspectul normativ – juridic, social şi istoric al subiectului, precum şi analize comparative ale legislaţiei altor state şi studiul expertizei pozitive acumulate de alte state în contracararea acestui fenomen.

Se propune prin prezenta lucrare îmbunătăţirea cadrului normativ existent, pentru a determina aplicarea eficientă a normelor de drept în practică nu doar la nivel teoretic, a elimina textele cu interpretare ambiguă şi cu posibilităţi de eludare a legii şi de evitare a răspunderii. Necesită de asemenea adoptarea unui şir de măsuri spre perfecţionarea aparatului public, spre ridicarea responsabilităţii funcţionarilor, publicitatea în activitatea factorilor de decizie şi transparenţa activităţii lor, informarea largă a societăţii civile despre modul de rezolvare a intereselor ei, precum şi controlul eficient din partea organelor de control competente, mass – media şi societăţii civile, asupra aparatului public.

Baza metodologică utilizată cuprinde acte normative, lucrări de specialitate, publicaţii din mass – media ce reglementează problema corupţiei și date statistice.

Astfel s-a obţinut o lucrare ce reflectă pe larg fenomenul corupţiei, prin prisma literaturii de specialitate, cât şi a viziunii proprii asupra fenomenului în cauză.

Este o abordare teoretică a fenomenului corupţiei, care impune o abordare practică. E de menţionat că atâta timp, cât acest fenomen va fi abordat doar teoretic, dar nu şi practic, cât timp societatea îl va tolera, acesta va dăinui în stat. Depinde de fiecare dintre noi în parte în ce fel de societate existăm, cine ne conduce şi cum vom trăi în viitor.

1. Aspecte generale privind fenomenul corupției

1.1. Definirea conceptului

Corupţia, mai precis fenomenul ei, a fost permanent obiectul unor studii din partea specialiştilor. Fenomenul corupţiei este probabil cel mai vechi fenomen social, care s-a dezvoltat treptat în societatea umană şi a atins apogeul o dată cu apariţia statalităţii. Istoria demonstrează că anume acest fenomen a fost un catalizator al diferitelor evenimente, ce au stagnat, iar în alte cazuri, dimpotrivă, au stat la baza dezvoltării societăţii. Desigur, cel de-al doilea aspect este destul de discutabil, însă nu putem să nu recunoaştem că în istorie au fost destule momente paradoxale şi, în unele cazuri, „anume corupţia în diferite perioade a dat imboldul principal dezvoltării mai rapide a statului”.

Corupţia este calificată drept o activitate ilicită din domeniul politicii sau al administrării de stat, care constă în folosirea de către factorii de decizie a drepturilor şi împuternicirilor încredinţate lor cu scopul îmbogăţirii personale.

Politologul american, Samuel P. Huntington, defineşte corupţia ca fiind „un comportament al demnitarilor publici care se abat de la normele acceptate, pentru a servi unor scopuri particulare”.

Evident că sursa principală a corupţiei a constituit-o mentalitatea persoanei, dorinţa ei de a se evidenţia, voinţa de a avea putere şi surse materiale, de a-şi asigura o viaţă mai bună. Anume aceste scopuri provoacă persoana la diferite acţiuni care, din punct de vedere moral, nu sunt acceptate de societate. În acelaşi timp, societatea deseori acceptă astfel de acţiuni din partea statului sau a unor indivizi, sub pretextul „necesităţilor sociale".

Corupția reprezintă o preocupare profund normativă și poate fi o problemă destul de controversată.

O definiţie mai largă este oferită de către Consiliul Europei: „corupţia reprezintă luarea de mită sau orice alt comportament al unor indivizi, cărora li s-a delegat exerciţiul unor responsabilităţi publice sau de stat, ceea ce conduce la încălcarea acestor obligaţii, care derivă din statutul persoanelor cu funcţie de răspundere, colaboratorilor individuali, agenţilor independenţi, în scopul obţinerii unor beneficii ilegale”.

În dreptul penal ea este definită ca fiind acele fapte limitative reglementate de lege, precum luarea și darea de mită, primirea de foloase necuvenite, traficul de influență etc.; constituie activitățile ilicite desfașurate în scopul obținerii de avantaje materiale sau morale, a unor poziții sociale sau politice înalte. Corupția cuprinde încălcarea normelor referitoare la îndatoririle funcționarului public, precum și neândeplinirea obligațiilor legale de către agenții economici, având un grad sporit de periculozitate socială, cu profunde consecințe negative asupra întregului sistem social. Există mai multe tipuri de corupții, și anume: corupție profesională, economică sau criminalitate economico-financiară sau de afaceri, și corupția politică, ce include diferite activități cum ar fi finanțarea ilegală a campaniilor electorale, promovarea cu precădere în funcții guvernamentale a unor persoane numai pe criterii politice.

Însumând toate cele menționate mai sus putem concluziona: nu există o definiție a corupției universale, însă majoritatea autorilor subliniază faptul că fenomenului de corupție nu i se poate da o singură definiție, valabilă pentru toate statele și comunitățile omenești.

În sensul său clasic, conceptul de corupție desemnează folosirea abuzivă a puterii în avantaj personal, din interiorul sau exteriorul instituției sau organizației respective .

Corupția este un fenomen deosebit de grav și periculos, capabil să submineze structurile de putere ale statului, realizarea reformei și progresului social. Aceasta poate îmbrăca forme diferite a căror analiză se face la nivel politic, economic și administrativ.

În viziunea lui John Girling corupţia reprezintă „percepţia normativă a excesului capitalist, culminarea proceselor de învoială în rândul elitelor politice, rezultând -contrar teoriei şi organizării democratice – în «reconfuzionarea » sferelor publice şi private” . Pornind de la această definiţie normativă a corupţiei se diferenţiază două forme majore ale acestui fenomen:

• corupţia aşa cum apare ea definită de teoria democratică şi practică istorică, supranumită şi „corupţia puterii”.

• corupţia în legătură cu exerciţiul democratic în economia capitalistă sau „corupţia politico-economică”.