Crima Organizată

CAPITOLUL I

CRIMA ORGANIZATĂ INTERNAŢIONALĂ

I. CRIMA ORGANIZATĂ SAU ORGANIZAREA CRIMEI

I.1. NOŢIUNILE DE CRIMĂ ORGANIZATĂ ŞI ORGANIZAŢII CRIMINALE

Definirea noţiunii de crimă organizată şi mai ales delimitarea acesteia în structura de ansamblu a criminalităţii, au constituit subiectul a numeroase studii ale specialiştilor în domeniu.

Încă din deceniul al cincilea al acestui secol, sociologul American Edwin H. Shuterland, în lucrarea sa, “Criminalitatea gulerelor albe”, a caracterizat crima organizată ca fiind atributul sau apanajul unor categorii de indivizi privilegiaţi, aflaţi în vîrful piramidei sociale şi politice, care utilizează influenţa , poziţia, bogăţia şi puterea lor politică în scopul comiterii unor acte ilicite şi ilegale rămase nedescoperite de organelle de poliţie şi justiţie, afaceri de pe urma cărora obţin profituri uriaşe.

Dezvoltînd aceste idei, Donald Cressey arată că există anumite “organizaţii criminale”, formale şi informale, alcătuite din adevăraţi profesionişti ai crimei, care desfăşoară o serie de activităţi ilicite şi ilegale, conspirative şi continue, în scopul obţinerii de profituri maximale, practicînd traficul de droguri şi arme, mituirea funcţionarilor guvernamentali, răpiri şi sechestrări de personae, extorcare, camătă şi evaziune fiscală, etc.

Cea de-a V-a Conferinţă a ONU din anul 1992, privind “Prevenirea criminalităţii şi tratamentul infractorilor”, a evidenţiat, patru criterii definitorii pentru criminalitatea organizată:

1. Scopul : obţinerea unor cîştiguri substanţiale

2. Legături : bine structurate şi delimitate ierarhic în cadrul grupului

3. Specific : folosirea atribuţiilor şi relaţiilor de serviciu ale participanţilor

4. Nivel : ocuparea de către participanţi a unor funcţii superioare în economie şi societate.

Criminalitatea organizată este percepută, în esenţă, ca o realitate socială în care structuri legale şi criminale sunt părţi integrante ale aceluiaşi sistem corupt, social, politic şi economic, fără a ţine seama de tipul de acţiuni promovate sau de tipurile de organizaţii ale celor ce susţin acest sistem .

Concepţia temporană despre crima organiyată este eterogenă şi contradictorie. Dacă ne concentrăm asupra percepţiei generale a acestui concept putem afirma: crima organizată este egală cu o structură formală, omogenă, multifuncţională, organiyaţie criminală ce urmăreşte să submineze şi să domine instituţiile legale ale societăţii.

Crima organizată, poate fi definită ca fiind acel segment infracţional la care se raportează activităţile ilegale, de natură să afecteye grav anumite sectoare ale vieţii economice, sociale şi politice, desfăşurate prin diverse metode şi mijloace, în mod constant, planificat şi conspirat, de către asociaţii de indivizi cu ierarhie internă bine determinată, cu structuri specializate şi mecanisme de autoapărare, în scopul obţinerii de profituri ilicite la cote deosebit de ridicate .

Din definiţie rezultă două caracteristici importante ale conceptului de crimă organizată:

1. Gradul de pericol social al activităţilor ilegale desfăşurate de acest segment infracţional poate afecta grav anumite sectoare ale vieţii economice, sociale şi politice.

2. Desfăşurarea constantă, organizată, planificată şi bine conspirată a acestor activităţi infracţionale.

În concepţia specialiştilor din ţările unde crima organizată are rădăcini adînci şi se manifestă permanent în viaţa cotidiană a societăţii, aceasta este definită prin existenţa unor grupuri de infractori structurate în idea infăptuirii unor activităţi ilegale conspirate, avînd drept principal scop obţinerea de profituri ilicite la cote deosebit de ridicate.

Organizaţiile criminale compatibile conceptului de crimă organizată se caracterizează prin:

- Stabilirea unităţii infracţionale

- Existenţa liderului şi a unei ierarhii interne bine determinate

- Specializarea membrilor organizaţiei pe activităţi infracţionale specifice

- Utilizarea unor mecanisme specifice de neutralizare a controlului social

Arsenalul complex al acestor grupuri de infractori cuprinde, în diferite proporţii, folosirea violenţei, şantajul, excrocarea forţei de muncă, traficul de droguri, jocurile de noroc, camăta, răpirea de personae, prostituţia, contrafacerea şi plasarea mijloacelor de plată false, contrabanda, evaziunea fiscală, coruperea oficialităţilor publice, şi chiar acţiuni apparent legale dar cu urmări delictuale, toate acestea în scopul acumulării unor venituri substanţiale ce urmează a fi canalizate în reluarea activităţii infracţionale la niveluri superioare, cu un grad de pericol social mai ridicat, inclusive pentru a penetra şi controla organismele puterii şi ale administraţiei statului.