Crima Organizată

Introducere

Identificarea şi neutralizarea ameninţărilor la adresa securităţii (înţeleasă ca stare de siguranţă colectivă) presupun, printre altele, definirea globalizării. De regulă acest proces este perceput ca făcând referire la chestiuni economice şi financiare, o abordare parţial corectă sau parţial greşită dacă avem în vedere că la nivelul opiniei publice, globalizarea apare ca o uniformizare la scară mondială a nivelului de trai şi a celui de dezvoltare. Globalizarea se constituie ca un ansamblu complex de procese având ca obiectiv realizarea integrării internaţionale pe diferite paliere: economic, politic, militar şi de securitate, socio-cultural.

Caracteristica principală a globalizării o constituie fluxul rapid, în continuă creştere şi adeseori generator de discrepanţe, de bunuri, servicii, persoane, capital, idei, informaţii, tehnologie, cultură, modă, armament şi acţiuni criminale.

Aşadar există şi un alt aspect al globalizării, mai puţin vizibil dar foarte periculos pentru ceea ce înseamnă siguranţa lumii. Criminalitatea, sub toate formele ei (traficul de armament, de materiale nucleare şi de droguri, imigraţia ilegală, spălarea banilor), dar şi terorismul constituie o ameninţare globală, atât prin amploarea de nestăvilit (deocamdată), cât şi prin varietatea şi, de ce nu, ingeniozitatea mijloacelor de care dispun şi pe care le utilizează pentru atingerea propriilor obiective.

Cap.I Evolutia crimei organizate

1.1 Scurt istoric asupra evoluţiei crimei organizate la nivel mondial

Crima organizată poate fi percepută ca un proces social “pătruns în viaţa noastră socială şi politică”, ce izvorăşte din tendinţa diferitelor grupuri de a folosi criminalitatea ca mijloc de mobilitate socială şi chiar de acaparare a puterii. Această teorie dezvoltată de A. J. Ianni şi Daniel Ball afirmă că la baza crimei organizate se află un proces social. De exemplu în America, explică Ball, crima organizată este modul în care grupurile de emigranţi, grupuri sărăcite, se ridică deasupra condiţiei de ghetou şi acţionează pentru evitarea opresiunii şi a discriminărilor, a oportunităţilor refulate, fenomene în mijlocul cărora trăiesc atât de mulţi imigranţi. Este una din explicaţiile ce se dau existenţei Mafiei italiene, sau altor modele de crimă organizată, cum sunt Mafia “neagră”; grupurile columbiene; corporaţiile cubaneze; organizaţiile tong; triadele; yakuza; crima organizată vietnameză; grupurile israelite; grupurile ruseşti (“sovietele”); Noua mafia siciliană, iar pe continent grupările ţigăneşti4, grupurile africane, curde, arabe.

Într-o teorie similară, Edwin Sutherland argumentează comportamentul criminal ca fiind deprins, învăţat, iar acest fapt implică ceva mai mult decât simpla imitare. Cei ce devin criminali cunosc o asemenea evoluţie atât datorită contactului lor permanent cu cei care încalcă legea cât şi datorită relativei lor izolări de cei care respectă legea. Sociologii au arătat că anumite zone, medii “hrănesc” (încurajează) delicvenţa şi au devenit terenuri propice pentru bande şi structuri ale crimei organizate. Acolo unde nu există alternativă, succesul-bunăstarea traficanţilor de droguri şi a altora implicaţi în activităţi criminale constituiau modele demne de urmat pentru tineri . Sursa crimei organizate îşi găseşte astfel locul în destrămarea şi proasta funcţionare a sistemului. Proasta funcţionare a sistemului, înţelegând sistemul în ansamblul său, a făcut ca, după schimbările survenite în fostele state totalitare, crima organizată să se dezvolte cu mare repeziciune, aproape la vedere, să surclaseze structurile de drept, să spulbere circuitele bancare, să acapareze clasa politică, să intimideze ori să copleşească sistemul represiv, să domine şi să conducă societatea. În opinia majorităţii cercetătorilor, crima organizată, ca fenomen, este o creaţie a ultimelor secole ale acestui mileniu şi a apărut în diverse puncte pe glob (S.U.A., China, Japonia, Italia) în condiţii şi având cauze specifice, de ordin istoric şi social, sub diverse nume: mafia, yakuza, triade etc. Aceste organizaţii criminale au abordat criminalitatea aducătoare de înalt profit, în epocă, implicând în cele mai multe situaţii prostituţia, traficul de orice fel (stupefiante, carne vie, arme, produse de contrabandă), jocurile de noroc etc. Potrivit opiniei autorului, crima organizată s-a manifestat totuşi cu mult înaintea acestei perioade, chiar dacă nu s-au folosit denumiri specifice. În acest sens, sunt exemplificate existenţa traficului ilegal cu sclavi sau a uneia din cele mai vechi infracţiuni ce a dăinuit de la începuturile navigaţiei şi până în timpurile moderne: pirateria