Criminalistică - accidentul de trafic rutier

ACCIDENTUL DE TRAFIC RUTIER

1. SCURT ISTORIC AL AUTOMOBILULUI

Definiţia accidentului de trafic rutier

- Primele vehicule rutiere au fost puse în mişcare folosindu-se forta vântului, apoi

Forta aburului sub presiune (Griffith în 1824 si după aceea Charles Dietz), culminând cu

Realizarea motoarelor cu ardere interna.

La începuturi, drept combustibil s-au folosit praful de puşca, gazul de iluminat si

petrolul, iar din 1877 consemnam primul motor cu ardere interna care functioneaza cu

benzina, datorat mecanicului german Nicolaus Otto.

- Constructorul primului motor cu ardere interna este considerat însa Gottlieb

Daimler, care a obtinut cei mai importanti parametri ceruti de automobil: putere mare la

dimensiuni reduse, suplete, turatie ridicata.

- În rândul pionierilor se înscriu: Louis Renault, care, în 1899, înfiinteaza

„Societatea Fratii Renault”, care va construi, în 1903, primele doua taxiuri iar în 1906,

primul autobuz.

În SUA, primul automobil este construit în 1895 de catre Charles Daryea.

- „Stramosul automobilului modern este considerat automobilul Mercedes 1901,

model care, abandonând forma veche, a stârnit o deosebita senzatie, utilizând radiatorul

tip fagure, motorul plasat în fata, schimbatorul de viteze, arborele cardanic si rulmentii cu

bile pentru lagare”.

- România a introdus automobilul în circulatie printre primele tari din Europa, în

anul 1890: un Peugeot de 4 H.P. iar în 1900 a importat din Franta primul camion cu

abur (Gardner - Serpollet) pentru transportul gunoaielor.

În anul 1904 se elaboreaza primul regulament de circulatie si, tot atunci, se

înfiinteaza Automobil Club Român, care numara 27 membri, printre care si doua femei

celebre în epoca: Martha Bibescu si Yvonne Camarasescu.

România a fost printre primele 6 tari din lume care a organizat curse de

automobile (dupa Franta, SUA, Germania, Anglia si Italia), iar în 1805 a inaugurat

turismul automobilistic international (cursa Galati - Ispahan).

Ar mai fi de adaugat, tot din sursele furnizate de Constantin Gorgos, ca România

s-a înscris printre primele tari în domeniul inventarii automobilului: automobilul cu

aburi „Vasescu", construit la Paris în 1880; automobilul „Persu" în forma aerodinamica, precum si convertizorul sonic-mecanic realizat de Gogu Constantinescu.

Cunoasterea parametrilor autovehicului prezinta o importanta deosebita, alaturi

de factorii drum si uman, pentru producerea si deci implicit pentru prevenirea

accidentelor de circulatie.

O definitie a accidentului de trafic rutier ne-o ofera Camil Suciu: „acel eveniment

de circulatie petrecut pe drumurile pnblice în care au fost lezate persoane si s-au produs

pagabe materiale”. O alta definitie, mai complexa si mai exacta, considera accidentul ca

fiind „un eveniment produs pe drumurile publice, constând din coliziunea a doua sau mai

multe vehicule, ori a unui vehicul cu un alt obstacol, lovirea sau calcarea pietonilor s.a.

având ca rezultat vatamarea integritatii corporale ori moartea unei persoane, pagube

materiale, precum si stânjenirea circulatiei”.

2. CAUZELE ACCIDENTELOR DE CIRCULATIE

a. Accidentele datorate factorului uman au, în ordine, urmatoarele cauze:

excesul de viteza, neatentia pietonilor, depasirea neregulamentara si neasigurarea prioritatii de trecere, conducerea sub influenta bauturilor alcoolice.

Alte cauze: conducerea imprudenta; nesemnalizarea la schimbarea directiei de

mers; neasigurarea la trecerile de nivel cu calea ferata; oboseala, boala, adormirea la

volan; nerespectarea culorii semaforului electric sau a semnalelor agentului de politie

rutiera; conducerea fara permis etc.

În raport cu pericolul de accidentare, intereseaza: vârsta (conducatorii auto mai în

vârsta produc mai putine accidente decât cei tineri), experienta si calificarea

profesionala, oboseala, functia vederii si alcoolismul.

Statisticile demonstreaza ca, în medie, din 5 accidente rutiere grave, trei au loc din

vina conducatorilor auto si doua din cea a pietonilor; barbatii se accidenteaza de patru

ori mai mult decât femeile; nivelul mortalitatii cel mai ridicat este la persoanele din

grupa de vârsta 18-25 ani.

b. Accidentele datorate factorilor tehnici: defectiuni ale sistemului de frânare,

directie, iluminare si de semnalizare. Pare incredibil, dar din totalul accidentelor rutiere

factorilor tehnici le revin pâna la 5%8. De cele mai multe ori acestia trebuie corelati cu

factorul uman, „în sensul lipsei de preocupare pentru construirea, întretinerea si revizia

corespunzatoare a autovehiculelor”.

c. Accidentele datorate factorilor rutieri: „latimea, declinitatea, curbura, natura

si starea îmbracamintei, indicatoarele, refugiile, spatiile verzi etc”, la care am adauga

alte surse de pericol ca: intersectiile, podurile înguste, drumurile neiluminate, monotonia

unor cai rutiere.

În concluzie, accidentele de circulatie au la baza trei factori: omul, automobilul si

drumul, dintre care rolul predominant îl are primul.

Cercetarile de specialitate au relevat 14 factori psihici generatori de accidente:

- deficiente în sfera atentiei (concentrare redusa, instabilitate, fixitate);

- operativitate redusa a functiilor decizionale (lentoare, unilateralitate, slaba

anticipare, deficit de informatie etc.);

- slaba rezistenta afectiva în situatii critice (emotivitate, anxietate, frica);

- impulsivitatea si agresivitatea (slabul echilibru psihomotor, nesocotirea

pericolului, a regulilor de circulatie si a prezentei celorlalti participanti la trafic);

- reactivitatea motorie scazuta (timp de reactie mare, discrepanta între momentul

aparitiei stimulului si cel al efectuarii operatiilor motorii);