Criminalistică - noțiune și sistem

CAPITOLUL I.

CRIMINALISTICA- NOTIUNE SI SISTEM

1. Notiunea si importanta criminalisticii

Impunerea unui caracter modern activitatii juridice a preocupat o serie intreaga de juristi luminati , profund convinsi de contributia decisiva a stiintei la descoperirea faptelor penale. Acestia au inteles ca, pentru solutionarea cauzelor penale , simpla aplicare a regulilor de drept este insuficienta

In conturarea exacta a obiectului probatiunii , penalistii dreptului modern sunt convinsi ca trebuie sa recurga la diferite metode stiintifice de investigare a realitatii , precum si la reguli tactice specifice de efectuare a unor acte de procedura. Astazi a devenit evidenta necesitatea crearii unui sistem stiintific coerent, destinat investigarii faptelor penale

Momentul de referinta al aparitiei noii stiinte juridice se situeaza in urma cu un secol , fondatorul ei fiind socotit cunoscutul judecator de instructie austriac si profesor de drept penal , Hans Gross El avea sa editeze in anul 1893 , ,, Manualul judecatorului de instructie “ , reeditat in scurt timp sub denumirea , ,, Manualul judecatorului de instructie in sistemul crimimalisticii “ Astfel si-a facut aparitia , pe langa stiinta investigarii faptelor penale ca atare si termenul de Criminalistica

Aparitia noi stiinte a fost favorizata de progresul realizat in toate domeniile cunoasterii umane , indeosebi de revolutia tehnico- stiintifica , aflata la primi sai pasi la sfarsitul secolului al XIX –lea si inceputul secolului XX Fireste , aceasta necesitate obiectiva s-a impus si intru-un moment in care mijloacele de lupta ale justitiei penale impotriva criminalitatii devenisera insuficiente fata de cresterea numarului infractorilor , mereu mai versati , ei insisi folosind metode si mijloace perfectionate de operare

De la inceputurile sale, in ciuda unor pareri contrare , Criminalistica a fost considerata o stiinta in intelesul deplin al cuvantului poate una dintre primele stiinte de granita Intemeietorul ei ,Hans Gross , a definit-o ca o ,, stiinta a starilor de fapt in procesul penal “. Un punct de vedere asemanator s-a conturat si in randul specialistilor din domeniul dreptului penal si al celui procesual penal

De-a lungul timpului au existat foarte multe definitii ale Criminalisticii dar important este , insa, sa avem in vedere ca , din analiza majoritatii punctelor de vedere exprimate in literatura de specialitate , atat in strainatate cat si in tara noastra , se desprinde o conluzie cvasiunanima privitoare la caracterul stiintific al acestei discipline dedus din obiectul sau propriu si metodele sale In esenta , continutul notiunii de criminalistica poate fi definit astfel :

,, Criminalistica este o stiinta judiciara , cu caracter autonom si unitar , care insumeaza un ansamblu de cunostinte despre metode , mijloace tehnice si procedee tactice , destinate descoperirii , cercetarii infractiunilor , identificarii persoanelor implicate in savarsirea lor si prevenirea faptelor antisociale “

Obiectul Criminalisticii

Daca despre Criminalistica se poate spune, in linii mari , ca este destinata descoperirii si cercetarii infractiunilor in scopul aflarii adevarului, obiectul acestei stiinte trebuie privit mult mai nuantat.

Sub raport stiintific principalele directii de actiune ale Criminalisticii sunt urmatoarele:

a Initierea de metode tehnice destinate cercetarii urmelor infractiunilor , incepand cu urmele specifice omului continund cu cele ale armelor sau instrumentelor, mijloacelor de transport, ale fenomenelor fizico-chimice etc. in vederea identificarii persoanelor sau obiectelor ;

b. Adaptarea de metode apartinand stiintelor exacte la necesitatile proprii criminalisticii , a unor metode proprii altor stiinte , pentru aplicarea lor la specificul activitatii de prevenire si combatere a infractiunilor ;

c. Elaborarea de reguli si procedee tactice destinate efectuarii unor acte de urmarire penala ;

d. Studierea practicii judiciare , in vederea valorificarii stiintifice si generalizarii experientei pozitive rezultate din activitatea organelor de urmarire penala pe linia investigarii infractiunilor ;

e. Analiza evolutiei modului de savarsire a faptelor penale , pentru a stabili cele mai adecvate procedee de combatere si prevenire a lor , inclusiv de identificare a autorilor acestora ;

f. Perfectionarea modului de cercetare a diferitelor categorii de infractiuni , indeosebi a faptelor penale care prezinta dificultati de investigare ;

g. Elaborarea de metode si prefigurarea de masuri destinate prevenirii infractiunilor sau altor fapte cu caracter antisocial

ASPECTE DE DREPT PROCESUAL PENAL – PROBELE

In titlul III al Codului de Procedura penala sunt riguros reglementate probele si mijloacele de proba prin care organele judiciare au obligatia , in vederea aflarii adevarului, sa lamureasca orice cauza penala.

Art.63. din Codul de Procedura Penala defineste chiar notiunea de proba ca fiind “ orice element de fapt care serveste la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni,la indentificarea persoanei care a savarsit-o si la cunoasterea imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei “.Atare elemente de fapt se constituie in mijloace de proba, asa cum sunt enumerate in art.64 si din care retinem mijloacele materiale de proba; dintre acestea, un rol esential in realizarea scopului procesului penal il au probele biologice Importanta mijloacelor materiale de proba - deci si a probelor biologice , deriva inclusiv din obligatia oricarei persoane care le detine, sa le infatiseze organelor judiciare. De altfel art.94 prevede expres ca obiectele care contin sau poarta o urma a faptei savarsite sunt mijloace materiale de proba.

Ridicarea si conservarea unor asemenea mijloace materiale de proba, dintre care o atentie deosebita se acorda obiectelor si inscrisurilor, nu este o simpla optiune ci constituie obligatie pentru organul de cercetare penala sau instanta de judecata. Pe langa reglementarea amanuntita a acestor activitati ,legea procesual- penala abiliteaza organele judiciare sa procedeze la ridicarea silita a unor asemenea mijloace de proba sau la efectuare de perchezitii pentru obtinerea lor ,atunci cand nu sunt predate de buna voie sau se tagaduieste existenta acestora.

Data fiind importanta,de cele mai multe ori decisiva a mijloacelor materiale de proba in aflarea adevarului,cand acestea sunt in pericol de disparitie sau se impune lamurirea unor fapte sau imprejurari ale cauzei, asupra lor se efectueaza constatari tehnico-stiintifice sau expertize (art.112 si urmatoarele.)

In sistemul nostru probator, indiferent de categoria cauzelor(penale,civile,etc.), constatarea tehnico-stintifica, identificarea probei biologice si expertiza constitue mijloace de proba iar printr-o recenta modificare a Codului de procedura penala au fost incluse in categoria mijloacelor de proba si inregistrarile pe banda magnetica, film, video, etc.

Desi intrata in practica internaionala de identificare a persoanelor abia de doua decenii si de curand si in tara noastra , medota amprentarii genetice si-a demonstrat deja exceptionala fiabilitate , mai ales atunci cand folosirea sa este completata cu metodele clasice de investigare