Criminalitatea în Familie

CAPITOLUL I

CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND INSTITUŢIA FAMILIEI ŞI A MEMBRILOR ACESTEIA

I.1 NOŢIUNEA DE FAMILIE

Familia – ca fenomen social este o formă de relaţii sociale dintre oamenii legaţi între ei prin căsătorie sau rudenie . Din familie fac parte soţii, părinţii şi copii,precum şi uneori,alte persoane între care există relaţii de rudenie. Şi soţii singuri –fără copii –formează o familie .

I.1.1 Etimologie

Familia, ca nucleu social bazat pe casătorie, a avut de-a lungul vremii

sensuri diferite. Se pare că etimologia cuvântului familie este cuvântul latinesc famulus, care semnifică rob casnic în perioada de început a societaţii sclavagiste române, şi din care s-a format familia,-ae.

Cuvântul familie în limba româna se păstrează din latina vulgară, limbă care

era folosită de administraţia română în relaţiile cu locuitorii vechii Dacii.

I.1.2 Noţiunea sociologică a familiei

În sens sociologic, familia – ca formă specifică de comunitate umană –desemnează grupul de persoane unite prin căsătorie, filiaţie sau rudenie, care se caracterizează prin comunitate de viaţă, interese şi întrajutorare. În zilele noastre familia este considerată o unitate sociologică şi psihologică şi se caracterizează prin raporturi de rudenie între persoanele ce o alcătuiesc.

Familia oferă identitate socială , dispune de un anumit buget comun şi un

sistem de convieţuire, relaţii de dependenţă afectivă, spontană, intimitate, dar şi de distanţe psihologice nuanţate, distribuţie a coparticipării şi responsabilitaţii educative şi de întrajutorare.

Familia biologică din părinţi şi copiii necăsătoriţi, deci din doua generaţii şi care formează nucleul familiei şi familia extinsă se referă la soţul, soţia, copiii necăsătoriţi, cei căsătoriţi, bunicii şi nepoţii, fiind astfel compusă din patru generaţii.

„Familia fără copii constituie un menaj sau un cuplu.”

Sociologii fac distincţie între familia simplă sau nucleară, formată din parinţi

şi copiii lor necăsătoriţi şi familia extinsă sau largă, formată şi din alte persoane.

Relaţiile de familie au caracter de complexitate, caracter pe care nu-l găsim la alte categorii de relaţii sociale. Avându-se în vedere un anumit aspect al relaţiilor de familie, s-a afirmat că familia este o realitate biologică creată prin uniunea dintre bărbat şi femeie. Uniunea despre care vorbim se realizeaza prin intermediul instituţiei numita căsătorie. Dupa cum rezulta în mod logic, familia începe prin a fi formată din soţi, însa familia tipică este formată din parinţi şi copii. Mediul familial conţine reguli de comportare, obiceiuri, valori ce organizează viaţa de zi cu zi a familiei.

În perioada de început a orânduirii sclavagiste, notiunea de familie avea un alt înteles decât îl are în contemporaneitate acest cuvânt. Astfel, familia reprezenta un grup de persoane care includea toti membrii care se aflau în puterea unei singure persoane.

Familia a apărut în perioada destrămării orânduirii gentilice, ca o necesitate economică. Dată fiind creşterea numărului de persoane, în viaţa tribului au apărut situaţii de nemulţumire, de încercare de îndestulare a unor anumite persoane care aveau un rol mai mare în viaţa tribală. Astfel, conducatorii vânatorilor, conducatorii cetelor care atacau alte triburi îşi opreau o parte mai mare din prada si din cele ce agoniseau ceilalti membri ai tribului.

Persoanele care se găseau sub influenţa directă a acestor căpetenii aveau şi ele o poziţie privilegiată. A apărut astfel necesitatea de protejare a membrilor din cadrul unui trib, prin unirea mai multor indivizi pe diferite criterii. Criteriul care s-a dovedit cel mai viabil a fost cel al filiatiei dupa mamă .

În matriarhat filiaţia a cunoscut o influenţă crescândă , organizându-se nuclee de familie. Trebuie precizat că noţiunea de familie de la acea dată nu avea caracteristicile familiei din sclavagism, cu atât mai mult, diferenţele sunt notabile cu cât se urca pe scara dezvoltarii societaţii omeneşti şi se trece prin etapele de dezvoltare ale civilizaţiei umane.

„Familia reprezintă un produs al sistemului social; ea se dezvoltă pe măsura ce se dezvoltă societatea şi trebuie să se modifice în raport de transformările din societate, de unde şi dispariţia

unei anumite forme de organizare a familiei de îndată ce sunt înlăturate relaţiile de producţie pe care ea se întemeiază.”

„Dacă întreaga dezvoltare a umanitaţii este indisolubil legată de afirmarea şi adâncirea formelor de colectivitate umană, atunci familia este una din verigile sociale cele mai vechi şi mai stabile, ceea ce ne face sa afirmăm că istoria societaţii este totodată şi istoria evoluţiei familiei, a formelor, funcţiilor şi rolului pe care le exercită în societate.”

Evolutia familiei din fazele incipiente ale vieţii gentilice la familia din perioada

sclaviei se produce cerută fiind de apariţia unor nevoi sociale şi a unei noi poziţii

ale stăpânilor de sclavi.

În condiţiile economice din perioada sclaviei patriarhale (dezvoltarea rudimentară a uneltelor, etc) producţia cerea încordarea disciplinată a tuturor forţelor pentru asigurarea recoltei de care depindea viaţa familiei. Cel care conducea activitatea familiei era pater şi astfel se explica puterile lui exceptionale.”