Denunțarea Calomnioasă

Capitolul I : Explicaţii preliminare

Secţiunea 1: Înfăptuirea justiţiei - obiect al ocrotirii penale

Înfăptuirea justiţiei este o formă fundamentală de activitate a statului si totodată o condiţie esenţială de existenţă a acestuia, a ordinii de drept. Împiedicarea înfăptuirii justiţiei constituie unul dintre pericolele majore de natură să pună sub semnul întrebării însăşi existenţa societăţii democratice, organizate si civilizate.

Justiţia reprezintă o valoare socială deosebit de importantă, de a cărei nestingherită înfăptuire depinde întreaga ordine şi securitate socială. Prin activitatea justiţiei, statul nostru este puternic sprijinit în îndeplinirea funcţiei sale de apărare a orânduirii sociale şi a drepturilor persoanelor şi de educare a cetaţenilor în spiritul respectării legilor.

Existenţa statului de drept, a ordinii de drept, sunt de neconceput, devin noţiuni fără acoperire în absenţa activităţii justiţiei, de înfăptuire a acesteia.

Orice faptă îndreptată împotriva activităţii de înfăptuire a justiţiei este o atingere adusă relaţiilor sociale, fiindcă acolo unde justiţia este împiedicată de a se înfăptui normal, acolo dispare securitatea relaţiilor sociale. Faptele prin care se aduce atingere activităţii de înfăptuire a justiţiei sunt deci manifestări antisociale care, lovind în activitatea justiţiei, lovesc în realitate în ordinea socială şi în ansamblul relaţiilor sociale, formarea şi desfăşurarea normală a acestora fiind grav periclitată când realizarea justiţiei nu mai este posibilă.

Raţiunea incriminării anumitor fapte de pericol social rezidă în necesitatea de a ocroti prin mijloace de drept penal activitatea de înfăptuire a justiţiei, al cărei rol important în actuala etapă a societăţii impune asigurarea desfăşurării normale şi în spiritul legii a activităţii organelor care concură la înfăptuirea sa.

Secţiunea 2: Locul infracţiunilor contra înfăptuirii justiţiei în sistemul părţii speciale a Codului penal

Justiţia, înfăptuirea acesteia sunt nu numai condiţii sine qua non ale existenţei ci şi măsura societăţii umane superior şi democratic organizate. Faptele îndreptate împotriva înfăptuirii justiţiei reprezintă un grav pericol şi un serios obstacol pentru normala desfăşurare a activităţii organelor însărcinate cu înfăptuirea justiţiei. De aceea s-a impus şi se justifică incriminarea şi aşezarea într-un capitol special al Codului penal a infracţiunilor care împiedică infăptuirea justiţiei.

În concepţia şi reglementarea Constituţiei, care consacră principiul separaţiei puterilor în stat, în România justiţia se înfăptuieşte de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi celelalte instanţe de judecată (judecătorii, tribunale, curţi de apel ).

Înfăptuirea justiţiei ca valoare socială apărată prin incriminarea infracţiunilor îndreptate împotriva ei nu trebuie înţeleasă şi limitată la accepţiunea dată noţiunii prin Constituţie şi Legea pentru organizare judecătorească nr. 92/1992, ci într-un sens mult mai larg care înglobează şi funcţiile , activităţile complementare care contribuie la aceasta. Accepţiunea largă a noţiunii de justiţie, desprinsă din şi determinată de obiectul ocrotirii penale, cuprinde toate funcţiile şi activităţile prin care se înfăptuieşte propriu-zis justiţia, dar si pe cele complementare pe care aceasta le presupune, le implică ; această accepţiune largă se răsfrânge şi asupra înţelesului termenului de “ organ care înfăptuieşte justiţia”.

Ocrotirea penală are ca obiect relaţiile sociale, corectitudinea şi legalitatea acestora fiind asigurate prin apărarea valorii sociale a înfăptuirii justiţiei împotriva infracţiunilor prevăzute în Capitolul II al Titlului VI din partea specială a Codului penal, capitol intitulat „Infracţiuni care împiedică înfăptuirea justiţiei”.