Desfacerea Căsătoriei

Capitolul I

Caracterizarea generală a relaţilor de familie

Secţiunea I. Familia-fenomen social

1. Noţiunea sociologică şi cea juridică a familiei. Familia este – afirmă jurişti- o realitate biologică, prin uniunea ce se realizează între bărbat şi femeie, precum şi prin procreaţie; este o realitate socială, pentru că reprezintă cadrul comunităţii de viaţă şi de interese a celor ce o compun, uniţi prin esenţa morală a căsătoriei şi prin descendenţa într-un model unic al solidarităţii umane, este o relitate juridică , fiind recunoscută şi ocrotită juridiceşte1.

În sens sociologic familia desemnează grupul de persoane unite prin căsătorie, filiaţie sau rudenie, care se caracterizează prin comunitate de viaţă, interese şi întrajutorare. În acest înţeles se poate spune că familia este o realitate socială prin comunitatea de viată dintre soţi, dintre părinţi şi copii, precum şi dintre alte rude. În cadrul relaţiilor de familie apar aspecte morale, psihologice, fiziologice şi economice între cei care formează comunitatea de viaţă şi interese. Relaţiile de familie au caracter de complexitate pe care nu-l găsim la alte categorii de relaţii sociale. Luând naştere prin căsătorie, familia începe prin a fi formată din soţi..

Sociologii disting familia simplă sau nucleară, formată din părinti şi copiii lor necăsătoriti, şi familia extinsă sau largă,formată din alte persoane decât în primul caz.

În sens juridic, familia desemnează grupul de persoane între care există

1I. Albu, Dreptul familiei, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1975, pg. 7; A. Ionaşcu, M. Mureşan, M. N. Costin, V. Ursa, Familia şi rolul ei în societatea socialistă, Editura „Dacia”, Cluj-Napoca, 1975, pg. 5; I. P. Filipescu, A. I. Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Ediţia a VI-a, Editura „ALLBECK”, 2001, pg. 1; Al. Bacaci, C. Hageanu, V. Dumitrache, Dreptul familiei, Editura „ALL”, Bucureşti, 1999, pg. 1.

drepturi şi obligaţii, care izvorăsc prin căsătorie, rudenie ( inclusiv înfiere), precum şi din alte raporturi asimilate relaţiilor de familie. În acest sens familia este o realitate juridică prin reglementarea ei de către lege.

2. Caracterele şi funcţiile familiei. Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiiilor ( art. 48, pct. 1 din Constituţia României ). Copiii din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie ( art. 48, pct. 3 din Constituţia României ).Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor ( art 49, pct. 1 din Constituţia României ).Persoanele handicapate se bucură de protecţie specială ( art. 50, pct. 1 din Constituţia României ). Familia, ca celulă de bază a societăţii, este o instituţie care se bucură de protecţie constituţională.

În literatura juridică se consideră, în mod unanim, că funcţiile familiei sunt: a) funcţia de perpetuare a speciei umane b) funcţia economică şi c) funcţia educativă, spre deosebire de sociologie unde nu se exprimă acelaşi punct de vedere atunci când se încearcă determinarea şi clasificarea funcţilor familiei.

a) Reproducerea populatiei, perpetuarea speciei umane. Această funcţie asigură reproducerea populaţiei, pentru că fără perpetuarea speciei umane societatea este de neconceput. Sprijinirea şi stimularea creşterii natalităţii se realizează, în bună măsură, prin mijloace juridice.

b) Funcţia economică. Funcţia economică îşi găseşte expresia în ducerea în comun a gospodăriei casnice şi comunitatea de bunuri a soţilor, precum şi în ajutorul acordat membrilor ei aflaţi în nevoie din cauza incapacităţii de a munci.

c) Funcţia educativă. În toate timpurile familia a avut un rol important în educaţia copiilor. Funcţia educativă a familiei a suferit schimbări determinate de evoluţia societăţii.Părinţii sunt datori să crească copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, de educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia.

3. Definiţia şi obiectul dreptului familiei. Dreptul familiei reprezintă totalitatea normelor juridice care reglementează raporturile personale şi patrimoniale ce izvorăsc din căsătorie, rudenie, adopţie şi raporturile asimiliate de lege, sub anumite aspecte, cu raporturile de familie, în scopul ocrotirii şi întăririi familiei2.

Obiectul de reglementare al normelor dreptului familiei îl formează raporturile de familie. Acestea sunt:

a) Raporturile de căsătorie. Familia are la bază căsătoria liber consimţită între soţi ( art. 48, pct. 1 din Constituţie şi art. 1 alin. 2 C. Fam. ). De aceea preocuparea statului nostru pentru consolidarea familiei îşi găseşte expresia, în orimul rând, în măsurile pentru întărirea căsătoriei.

b) Raporturile care rezultă din rudenie. Prin rudenie se înţelege legătura dintre mai multe persoane care coboară unele din altele sau care, fără a coborî unele din altele, au un ascendent comun.

c) Raporturile care rezultă din adopţie. Efectele adopţiei diferă după cum este vorba de adopţia cu efecte restrânse sau de aceea cu efectele unei filiaţii fireşti – în prezent se cunoaşte doar ultima în ţara noastră.