Determinarea Competenței Procesuale

INTRODUCERE

Articolul 20 din Constituţia Republicii Moldova prevede că „orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime”.

Deci, persoana ale cărei drepturi civile nu sunt recunoscute, ori a fost tulburată în exercitarea lor (reclamantul) se poate adresa instanţelor de judecată competente pentru a restabili situaţia de drept.

Sesizarea organului competent se face prin cererea de chemare în judecată.

Însă, în faţa persoanei apare problema determinării organului competent (instanţei judecătoreşti) la care urmează să-şi adreseze cererea sa. Aceasta deoarece odată cu reorganizarea sistemului judecătoresc a devenit mai dificilă stabilirea cu exactitate a competenţei fiecărei instanţe judecătoreşti din numărul celor existente în cadrul sistemului judecătoresc al Republicii Moldova.

Astfel importanţa determinării regulilor de competenţă reese şi din faptul că acestea sunt stabilite chiar în primele texte ale Codului de procedură civilă. Regulile de competenţă sunt stabilite chiar în Titlul I a Codului de procedură civilă definit „Dispoziţii generale” la Capitolul III (Competenţa generală) şi Capitolul IV (Competenţa jurisdicţională).

Într-adevăr, una din primele probleme care trebuie soluţionată, în cazul declanşării unui litigiu, este tocmai aceea a cunoaşterii organului la care trebuie să se înainteze cererea de chemare în judecată. Dar, determinarea unor reguli precise de competenţă reprezintă importanţă şi pentru autoritatea judecătorească. Organele de justiţie nu pot fi sesizate la întâmplare, adică după bunul plac al părţilor litigante. Altminteri s-ar produce o distorsiune gravă în sfera de activitate a instanţelor judecătoreşti care s-ar putea concretiza şi în contestarea inutilă a hotărârilor pronunţate. De aceea, este firesc ca întreaga activitate de jurisdicţie, de la sesizrea instanţei şi până la valorificarea drepturilor cuprinse într-un titlu executoriu, să se realizeze cu respectarea unor reguli riguros determinate, singurele care pot disciplina activitatea procesuală a participanţilor la o activitate atât de importantă.

Circumstanţele expuse mai sus au constituit un suport de idei în alegerea temei, determinarea obiectului, structurii, volumului, scopului şi sarcinilor tezei.

Aşadar, am ales ca obiect de studiu un fascicol de idei referitoare la analiza concretă a regulilor de competenţă care determină şi orientează întreaga activitate a instanţelor judecătoreşti din sistemul judiciar al Republica Moldova.

Astfel prezentul studiu, pornind de la delimitarea dintre competenţa instanţelor judecătoreşti şi competenţa altor organe cu activitate jurisdicţională, culminează cu determinarea competenţei jurisdicţionale materiale şi a competenţei jurisdicţionale teritoriale a instanţelor judecătoreşti, ca în final să se refere şi la unele incidente procesuale cu privire la instanţa sesizată.

Studiul amplu efectuat are ca scop realizarea unor minuţioase investigaţii asupra naturii şi esenţei regulilor de competenţă în noua conjunctură jurisdicţională din Republica Moldova.

Oricare studiu al unei probleme, în afară de obiect şi scop, este caracterizat prin anumite sarcini concrete, care necesită a fi rezolvate în procesul de efectuare a cercetărilor la tema investigată. Ca sarcini de bază ale lucrării putem enumera:

- determinarea noţiunii de competenţă ( competenţă generală, competenţa jurisdicţională );

- reflectarea naturii normelor cu privire la competenţă;

- constatarea principiilor reglementării competenţei;

- determinarea competenţei instanţelor judecătoreşti;

- determinarea competenţei altor organe cu activitate jurisdicţională;

- delimitarea dintre competenţa instanţelor judecătoreşti şi competenţa altor organe cu activitate jurisdicţională;

- definirea competenţei jurisdicţionale materiale şi a competenţei jurisdicţionale teritoriale a instanţelor judecătoreşti;

- analiza competenţei jurisdicţionale materiale a instanţelor judecătoreşti concrete: judecătoriilor, curţilor de apel, Curţii Supreme de Justiţie, judecătoriilor economice de circumscripţie, Curţii Economice de Apel;

- realizarea unei analize minuţioase a regulilor de competenţă jurisdicţională teritorială generală, alternativă, excepţională, contractuală;

- constatarea şi indicarea lacunelor legislative în reglementarea regulilor de

competenţă;

- analiza incidentelor procesuale cu privire la instanţa sesizată.

Studiul temei investigate este realizat în baza legislaţiei Republica Moldova, precum şi în baza cumulului de viziuni teoretico – ştiinţifice cu privire la ansamblul regulilor de competenţă a instanţelor judecătoreşti.

Structura lucrării a fost determinată de scopurile, sarcinile şi obiectivul cercetării, fiind constituită din: introducere, patru capitole, încheere şi referinţe bibliografice.

CAPITOLUL I

Noţiunea competenţei jurisdicţionale şi delimitarea de competenţa generală a instanţelor judecătoreşti.

1. Aspecte generale.

Exercitarea atribuţiilor instanţelor judecătorreşti în statul de drept nu se poate face fără o delimitare clară a sarcinilor ce revin acestora în funcţie de gradul de ierarhie pe care se află, fie între instanţele judecătoreşti şi alte organe cărora legea le conferă atribuţii jurisdicţionale

Termenul de competenţă nu este propriu dreptului, îl întîlnim şi în alte domenii. Dar chiar în domeniul dreptului termenul are accepţiuni diferite.

Prin competenţă, în general, se desemnează capacitatea unei autorităţi publice sau a unei persoane fizice, sau juridice de a rezolva o anumită problemă. În cadrul dreptului procesual civil competenţa este definită ca fiind aptitudinea recunoscută de lege unei instanţe judecătoreşti (unui alt organ cu activitate jurisdicţională) de a judeca un anumit litigiu.

Regulile de competenţă sunt stabilite chiar în Titlul I al Codului de procedură civilă al R.Moldova, nr.225-XV din 30 mai 2003 definit “Dispoziţii Generale” la capitolul III (Competenţa generală) şi Capitolul IV (Competenţa jurisdicţională). Acest lucru relevă şi importanţa care se acordă determinării regulilor de competenţă.

Faţă de împrejurarea că litigii civile soluţionează nu numai instanţele judecătoreşti, ci şi alte organe de jurisdicţie sau cu activitate jurisdicţională, precum şi datorită faptului că instanţele judecătoreşti sunt organizate pe linie ierarhică, pune problema clasificării normelor de competenţă.